Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 41:5 - Biblia în versuri 2014

5 Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 optzeci de bărbați cu barba rasă, cu hainele rupte și cu tăieturi în piele, au venit din Șechem, din Șilo și din Samaria ca să aducă daruri de mâncare și tămâie la Casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 optzeci de bărbați cu barba rasă, cu hainele rupte și cu tăieturi în piele, au venit din Șehem – care aparține de Șilo – și din Samaria, ca să aducă daruri de mâncare și tămâie la casa lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 au venit niște oameni din Síhem, din Șílo și din Samaría, optzeci de oameni cu bărbile rase, cu hainele sfâșiate și cu tăieturi; aveau în mâna lor ofrande și tămâie ca să le aducă la casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 au venit din Sihem, din Silo și din Samaria, optzeci de oameni cu barba rasă și cu haine sfâșiate, care își făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mâncare și tămâie, ca să le aducă la Casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 au venit niște bărbați din Sihem, din Silo și din Samaria, optzeci de bărbați, având bărbile rase și hainele sfâșiate și cu tăieturi, cu daruri de mâncare și tămâie în mâna lor, ca să le aducă în casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 41:5
28 Mawu Ofanana  

Venind de la Padan-Aran, Iacov ajunse-n Canaan – În a Sihemului cetate – Cu bine și cu sănătate. Își așeză tabăra lui, Chiar în fața Sihemului.


Din tabără și s-a-ntâlnit Cu Sihem, fiul lui Hamor Hetitu-al țării domnitor. Cu toate că ea nu voia, Sihem, tot s-a culcat cu ea.


Frații mai mari, atunci pășteau


Hanun, atuncea, i-a-nhățat Pe slujitori și le-a tăiat Bărbile, doar pe jumătate; Și hainele le-au fost tăiate, Până la coapse, și-napoi – La David – i-a trimis apoi.


În urmă, Roboam s-a dus Pân’ la Sihem, unde-a fost pus Mare-mpărat, în Israel.


Ieroboam a ridicat, Din nou, Sihemul, cari aflat Este, în muntele cel care La Efraim e, în hotare. Acolo, el a locuit, O vreme, până a zidit Cetatea, Penuel, chemată.


A cumpărat muntele care, „Samaria”, drept nume, are Și doi talanți plătit-a el – De-argint – pe muntele acel. Muntele-apoi, l-a întărit Și, o cetate a zidit Pe creastă. Când a terminat, Cetății-acelea i-a dat Numele de „Samaria”, Așa după cum se numea Șemer, stăpânul muntelui, Cel care i-l vânduse lui.


Treizeci și opt de ani făcea Asa, de când împărățea, Când în Israel a venit Ahab, de a împărățit. Ahab este acela care, Pe Omri, drept părinte-l are, Și două’și doi de ani a stat El, la Samaria-mpărat.


Să dea foc Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe care Ierusalimu-n el le are. El a făcut precum i-a spus Și-n felu-acesta, foc, a pus La orice casă, din cetate, Care avea vreo-nsemnătate.


Hanun, atuncea, i-a-nhățat, Pe slujitori și le-a tăiat Bărbile, iar pe jumătate Chiar hainele le-au fost tăiate, Până la brâu și înapoi I-a slobozit să plece-aspoi.


Iar robii Tăi se dovedesc Că pietrele i le iubesc Și iată, milă le e până Și de-a Sionului țărână.


La Silo, Se aflase El, Unde al Său cort se găsea Când printre oameni locuia. Furios, cortul Și l-a lăsat,


La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.


Și mari și mici, în astă țară, Cu toții trebuie să piară. De-aceea, morții vor fi dați Și n-au să fie îngropați. Nu îi va plânge nimenea Și nimeni nu se va tăia În carne, din pricina lor; Nu va fi nici un muritor Ca să se radă, drept cinstire, Și să-i păstreze-n amintire.


A doua zi, când nimenea Încă nimica nu știa Că Ismael – cu-ai săi – venise Și pe Ghedalia-l ucise,


În timpul care o să vie, Gaza, pleșuvă, o să fie. Ținutul Ascalonului Și restul din văile lui Are să piară!” „Până când, În a ta piele, ai de gând Ca tăieturi să-ți scrijelești, Ca să se vadă că jelești?”


Rase sunt capetele toate, Iar bărbile au fost tăiate. Coapsele se-nfășoară-n sac. Pe brațe, tăieturi se fac, Care de jale se vădesc.”


„Mergeți la locul arătat, Care fusese închinat – La Silo – unde, bunăoară, Pusesem Eu, odinioară, Numele Meu să fi șezut Și veți vedea ce i-am făcut, Din pricina răului cel Pe care-l face Israel!”


Casei în care tot mereu Este chemat Numele Meu – În care voi v-ați încrezut – Aflați că îi voi fi făcut La fel precum la Silo, Eu Făcutu-i-am locului Meu.


Nu sfâșiați, straiele, voi, Ci inimile, și-napoi Veniți la Cel care, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Căci El este îndurător Și îndelung e răbdător. De milă plin, S-a arătat Și-n bunătate e bogat. De relele ce le trimite – Asupră-vă îngrămădite – Și care-s gata ca să vie, Îi pare rău. Dar cine știe,


„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.


A lui Israel adunare La Silo-a stat, în așteptare Și-acolo fost-a așezat Al întâlnirii cort, de-ndat’. Supus, întreg cuprinsul țării Se întindea în largul zării.


Când, din Egipt, a fost scăpat, Cu el, poporul a luat Trupul lui Iosif, după care, A lui Israel adunare, Chiar la Sihem, l-a îngropat, Pe locul ce-a fost cumpărat De către Iacov, vânzători Fiind ai lui Hamor feciori Din cari, în lume, s-a-ntrupat Cel cari Sihem a fost chemat. O sută de chesita dase Iacov, atunci când cumpărase Pământul, iar acea moșie Ajuns-a dată ca să fie, Drept parte, fiilor pe care Iosif, pe-acest pământ, îi are.


Astfel, Daniții au avut Chipul cioplit ce-a fost făcut De către Mica, tot mereu, Atunci când a lui Dumnezeu Casă – așa precum se știe – La Silo, s-a brodit să fie.


Fiul lui Ierubal – cel care, Abimelec, drept nume, are – Odată, la Sihem s-a dus – La frații mamei lui – și-a spus:


În anii toți care-au trecut, La fel, Penina a făcut. De câte ori Ana mergea La casa Domnului, venea Penina-ndată să-i vorbească Și astfel, să o necăjească. Ana, atunci, amar plângea Și să mănânce, nu voia.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa