Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 41:2 - Biblia în versuri 2014

2 Cu oamenii ce îi avea, Feciorul lui Netania, Când de la masă s-au sculat, Cu sabia s-a aruncat Asupra lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. În acest fel, Ucis a fost, de Ismael, Cel ce-a fost pus drept dregător Peste-al Iudeilor popor, De către marele-mpărat La Babilon înscăunat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ismael, fiul lui Netania, s-a ridicat împreună cu cei zece oameni care erau cu el și l-au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan. Astfel, el l-a omorât pe cel pe care împăratul Babilonului l-a desemnat conducător peste țară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ismael – fiul lui Netania – a acționat împreună cu cei zece oameni care îl însoțeau; și l-au lovit cu sabia pe Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. Astfel, ei l-au omorât pe cel care fusese desemnat de regele Babilonului să conducă țara.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Apoi Ismaél, fiul lui Netanía, s-a ridicat cu cei zece oameni care erau cu el și l-au lovit cu sabia pe Ghedalía, fiul lui Ahicám, fiul lui Șafán, și l-au omorât pe cel pe care îl pusese regele Babilónului supraveghetor în țară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Atunci, Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era însoțit și au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, și au omorât astfel pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste țară.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Atunci Ismael, fiul lui Netania, și cei zece bărbați care erau cu el, s‐au sculat și au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan și au omorât pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului peste țară.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 41:2
12 Mawu Ofanana  

Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.


În luna-a șaptea, Ismael, Cu zece oameni după el, A mers pân’ la Ghedalia. Fecior al lui Netania Și Elișama, fost-a el. La Mițpa, merse Ismael Și l-a ucis pe dregător, Cu tot al său întreg popor, În care se aflau Iudei Și-o bună parte de Haldei.


Îmi întorc răul, pentru bine Și ură au, față de mine.


Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.


În fața lui, ei toți s-au dus Și-apoi în acest fel i-au spus: „Nu știi că Balis – cel aflat, Peste-Amoniți ca împărat – L-a-nsărcinat pe Ismael Să te omoare? Omu-acel E fiul lui Netania.” Degeaba, căci Ghedalia – Cari este-al lui Achim fecior – N-a vrut să creadă vorba lor.


Când auzi Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Ce zis-a Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – A cuvântat în acest fel: „Să nu-l ucizi pe Ismael, Căci ceea ce mi-ai arătat Nu cred că e adevărat!”


Dar pentru că el a zărit Că Ieremia-a zăbovit În a-i răspunde, zise-apoi: „Întoarce-te dar, înapoi, Și du-te la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui. Ghedalia e așezat, De cel cari este împărat În Babilon, drept cel mai mare Peste cetățile pe care Țara lui Iuda le avea. Rămâi cu el, și vei putea, Cu-al tău popor să viețuiești! Sau du-te încotro voiești!” În urmă, căpitanul care Fusese peste străji mai mare, I-a dat merinde și-a avut Grijă, daruri, să-i fi făcut. După aceea, l-a-nvoit Să plece unde a dorit.


Vestea s-a răspândit, pe dată, Și s-a aflat în țara toată Că pus fusese, dregător, Ghedalia, peste popor, De către cel ce-i așezat În Babilon, ca împărat. La el s-au dus, atunci, cei cari Peste oștiri erau mai mari Și încă-n câmpuri mai ședeau Cu oștile ce le aveau. Știau că lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – I-au fost, atunci, încredințați Atât femei, prunci și bărbați, Cât și săracii ce scăpară Și n-au fost strămutați din țară.


În acel timp, Ghedalia, La Mițpa, tabăra-și avea. În mare grabă, pân’ la el S-au dus, atuncea, Ismael – Acela care îl avea, Drept tată, pe Netania – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are. Fiul lui Tanhumet, numit Seraia, i-a mai însoțit. I-au mai avut însoțitori Și pe ai lui Efai feciori. Oameni-aceștia se vădeau Că din Netofa se trăgeau. Mai merse la Ghedalia, Atuncea, și Iazania, Fiul lui Macatit. Cu ei, S-au dus și oamenii acei Ce se aflau în slujba lor.


El l-a ucis pe dregător, Cu tot al său întreg popor În care se aflau Iudei Și-o bună parte de Haldei Cari oameni de război erau Și cari la Mițpa se aflau.


„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa