Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 40:7 - Biblia în versuri 2014

7 Vestea s-a răspândit, pe dată, Și s-a aflat în țara toată Că pus fusese, dregător, Ghedalia, peste popor, De către cel ce-i așezat În Babilon, ca împărat. La el s-au dus, atunci, cei cari Peste oștiri erau mai mari Și încă-n câmpuri mai ședeau Cu oștile ce le aveau. Știau că lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – I-au fost, atunci, încredințați Atât femei, prunci și bărbați, Cât și săracii ce scăpară Și n-au fost strămutați din țară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Când toți conducătorii armatelor care rămăseseră pe câmp – ei și oamenii lor – au auzit că împăratul Babilonului l-a desemnat pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, conducător peste țară și că i-a încredințat lui pe toți bărbații, femeile și copiii cei mai săraci, care nu fuseseră duși în captivitate în Babilon,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Toți conducătorii luptătorilor care rămăseseră pe câmp și oamenii lor, au auzit că regele Babilonului l-a desemnat pe Ghedalia – fiul lui Ahicam – să conducă țara și că i-a încredințat lui pe toți bărbații, pe toate femeile și pe cei mai săraci copii – care nu fuseseră duși în captivitate în Babilon.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Au auzit toate căpeteniile armatelor care erau în câmpie, ei și oamenii lor, că regele din Babilón l-a pus supraveghetor pe Ghedalía, fiul lui Ahicám, că este supraveghetor peste ei, peste bărbați și femei, peste copii și săracii din țară care nu fuseseră deportați în Babilón.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Când au aflat toate căpeteniile oștirilor care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca dregător al țării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, și că i-a încredințat bărbații, femeile, copiii și pe aceia din săracii țării care nu fuseseră luați robi în Babilon,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și toți mai marii oștirilor care erau în câmpii, ei și bărbații lor, au auzit că împăratul Babilonului pusese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, peste țară și că‐i încredințase bărbați și neveste și copii și dintre săracii țării pe cei care nu fuseseră strămutați în Babilon.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 40:7
14 Mawu Ofanana  

Numai niște vieri, în țară Și tot atuncea, mai scăpară Câțiva din cei ce se vădeau Cum că agricultori erau. Cei care fost-au sloboziți Erau, cu toți, săraci lipiți.


În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă, nesimțiți, De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.


Dar el, în țară, i-a lăsat Pe cei care s-au arătat A fi săraci și se vădeau Cum că nimica nu aveau. Acestei gloate truditoare I-a dăruit vii și ogoare.


De-ndată ce-au primit solia, Trimis-au după Ieremia Care era întemnițat Și-n curtea temniței aflat. Din temniță l-au scos afară Și-n urmă îl încredințară În mâna lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui – Căci după ce avea să iasă, El trebuia a-l duce-acasă. Astfel, prorocul Domnului, În mijlocul poporului, Rămase de a locuit.


Când Zedechia i-a văzut, Nimic, să facă, n-a putut. Cu ai săi oameni de război, A părăsit cetatea-apoi. Când înserarea a venit, Înspăimântați ei au fugit, Mergând de-a lungul drumului Grădinii împăratului, Ieșind pe poarta ce-i aflată Acolo, poartă așezată La cele două ziduri mari. Au luat drumu-acela cari Se îndrepta către câmpie, Sperând ca izbăviți să fie.


Nebuzardan – acela care, Peste străjeri era mai mare – În Babilon, robi i-a luat Pe cei care au mai scăpat Din oamenii ce se vădeau Că în Ierusalim ședeau, Cu toată rămășița care Țara lui Iuda o mai are.


În luna-a șaptea, Ismael, Cu zece oameni după el, A mers pân’ la Ghedalia. Fecior al lui Netania Și Elișama fost-a el. Știut este că Ismael Partea făcea, cu vița lui, Din neamul împăratului. La Mițpa sta Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Atunci când merse Ismael, Cu zece oameni, pân’ la el. Cu toți, la masă, au șezut Și au mâncat și au băut.


Din Mițpa, a luat apoi, Și numeroși prinși de război. Printre aceștia s-au aflat Și fiicele de împărat, Alăturea de tot poporul Care era cu dregătorul Ghedalia, acela care, Părinte, pe Achim, îl are. Acest popor l-a căpătat Ghedalia, când i l-a dat Nebuzardan, conducător Al cetelor străjerilor. Cu toți ai săi prinși de război. Spre Amoniți plecă – apoi – Feciorul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.


Dar Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Precum și toți aceia cari Peste oșteni erau mai mari, De veste-au prins și au știut De răul ce a fost făcut De fiul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.


În ăst fel, fost-au adunați Copiii toți, femei, bărbați, Cu fiicele-mpăratului Și oamenii poporului Care în țară s-au aflat, Așa precum i-a așezat Nebuzardan – acela care Peste străjeri era mai mare – Pe vremea lui Ghedalia, Cari pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. A fost luat Și Ieremia – de îndat’ – Și cu Baruc, acela care, Pe Neriia, părinte-l are.


Numai niște vieri în țară Și tot atuncea mai scăpară Câțiva din cei ce se vădeau Cum că agricultori erau. Cei care fost-au sloboziți Erau, cu toți, săraci lipiți.


„Darul acesta va fi dat De-ntreg poporu-n țară-aflat, Pentru ai lui cârmuitori Ce-n Israel sunt domnitori.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa