Ieremia 40:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Iudeii care au șezut În al Moabului ținut, Sau cei aflați la Amoniți, Ori cei cari fost-au risipiți În țara Edomiților Și-n țările din jurul lor, Aflară că acela care, În Babilon era mai mare, O rămășiță a lăsat În Iuda și a așezat În fruntea ăstui mic popor, Pe un Iudeu, drept dregător. El s-a numit Ghedalia Iar pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Când iudeii care locuiau în Moab, în Amon, în Edom și în toate celelalte țări au auzit că împăratul Babilonului a lăsat o rămășiță în Iuda și că l-a desemnat conducător peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Iudeii care locuiau în Moab, în Amon, în Edom și în toate celelalte țări, au auzit că regele Babilonului a lăsat un mic număr de oameni în teritoriul numit Iuda și că l-a desemnat prin ungere (cu ulei) ca și conducător al lor pe Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Și toți iudeii care erau în Moáb, printre fiii lui Amón, în Edóm și în toate țările au auzit că regele din Babilón a lăsat un rest în Iúda și că l-a pus supraveghetor peste ei pe Ghedalía, fiul lui Ahicám, fiul lui Șafán.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Toți iudeii care erau în țara Moabului, la amoniți, în țara Edomului și în toate țările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămășiță în Iuda și că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Tot așa și toți iudeii care erau în Moab și între copiii lui Amon și în Edom și care erau în toate țările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămășiță în Iuda și că peste ei pusese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan;

Ieremia 40:11 Mawu Ofanana

Geneza 36:8

În muntele Seir găsi Esau, loc bun, și poposi. Esau, Edom mai însemnează – Urmașii lui, acum urmează:

Isaia 11:14

Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.

Isaia 16:4

Lasă-i să se adăpostească, La tine ca să locuiască Aceia care sunt scăpați, Cari din Moab sunt alungați! Fii pentru ei, locul în care Oameni-acești găsesc scăpare, De-acela care se vădește Că țara lor o pustiește. Căci apăsarea nu durează, Iar pustiirea încetează Și cel ce calcă a lor țară, Foarte curând, are să piară.

Ieremia 24:9

În vremea care o să vie, De pomină îi fac să fie. Doar pricini de nenorocire, A țărilor de peste fire, Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară, În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem, vor fi găsiți Și de batjocură, mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 41:10

Din Mițpa, a luat apoi, Și numeroși prinși de război. Printre aceștia s-au aflat Și fiicele de împărat, Alăturea de tot poporul Care era cu dregătorul Ghedalia, acela care, Părinte, pe Achim, îl are. Acest popor l-a căpătat Ghedalia, când i l-a dat Nebuzardan, conducător Al cetelor străjerilor. Cu toți ai săi prinși de război. Spre Amoniți plecă – apoi – Feciorul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.

Ieremia 43:5

În urmă, Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – Cu căpeteniile cari Peste oșteni au fost mai mari Au strâns întreaga rămășiță Care-i din a lui Iuda viță Și cari, din pribegie, iară, Se-ntoarse ca să stea în țară.

Ieremia 43:6

În ăst fel, fost-au adunați Copiii toți, femei, bărbați, Cu fiicele-mpăratului Și oamenii poporului Care în țară s-au aflat, Așa precum i-a așezat Nebuzardan – acela care Peste străjeri era mai mare – Pe vremea lui Ghedalia, Cari pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. A fost luat Și Ieremia – de îndat’ – Și cu Baruc, acela care, Pe Neriia, părinte-l are.

Ieremia 9:26

Pe Egipteni îi pedepsesc Și pe Iudei am să-i lovesc. Îi pedepsesc pe Edomiți, Pe Amoniți, pe Moabiți, Pe toți aceia – din popor – Ce-și rad colțul bărbilor lor Și pe cei care se vădesc Că în pustie locuiesc. Căci neamurile-n lume-aflate Nu au fost împrejur tăiate. Apoi, casa lui Israel, Pot spune că este la fel, Pentru că inima ei – iată – Nu este împrejur tăiată!”

Езекиел 25:12

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La răzbunare s-a dedat Edomul și s-a aruncat Asupra casei cea pe care Neamul lui Iuda, azi, o are. Pentru că astfel s-a purtat, Edomul este vinovat.

Езекиел 25:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Către copiii cei pe care Poporul lui Amon îi are, Întoarce-te ca să vorbești Și-n contra lor să prorocești!

Езекиел 25:6

Iată ce-a spus Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Când tu, din palme, ai bătut – Și din picior – Eu am văzut! Pentru că tu te-ai bucurat Și pentru că ai arătat Că sufletul îți este plin Doar de batjocuri și venin Față de țara cea pe care Neamul lui Israel o are,

Езекиел 25:8

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Fiindcă al Moabului Ținut – și al Seirului – Au glăsuit: „Casa pe care Neamul lui Iuda, azi, o are, Ajuns-a ca a tuturor Popoarelor neamurilor!”,

Езекиел 34:6

Să rătăcească-ajuns-a-n urmă, Pe munți și dealuri, a Mea turmă. Oile Mele-s risipite Pe fața țării, ne-ngrijite, Căci nimeni nu e lângă ele Să vadă de oile Mele!”

Езекиел 35:15

Iată, din pricină că știu Ce bucurie ai avut Atuncea când tu ai văzut Că moștenirea cea pe care Casa lui Israel o are E pustiită, îți voi face La fel, căci Eu te voi preface Într-un pustiu, Seirule. Pe tine-apoi, Edomule, N-am să te cruț și, negreșit, Tu vei ajunge pustiit. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

Езекиел 35:5

Pentru că tu te dovedeai Că ură veșnică aveai Și-mpins de ea, ai tăbărât Cu sabia și-ai doborât Pe mulți fii dintre cei pe care Neamul lui Israel îi are – Când a venit peste popor Vremea nenorocirilor, Căci făr’delegea s-a întins, Mereu, și culmea a atins –

Езекиел 5:12

A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.

Езекиел 5:3

Dar totuși, câțiva peri, din ei, În poala hainei să îi iei.

Numeri 22:1

Israel, iarăși, a pornit La drum și-apoi a poposit În a Moabului câmpie Cari dincolo-i – precum se știe – De apele Iordanului, În fața Ierihonului.

Numeri 25:1

În vremea ‘ceea, Israel Sta la Sitim. Poporu-acel A început – precum se știe – Să se de deie la curvie, Cu fetele Moabului.

Numeri 25:2

Rău au făcut, poporului, Femeile, căci l-au poftit La jertfele ce le-au gătit, Spre a-l cinsti pe zeul lor.

1 Samuel 11:1

Nahaș, cel care-i Amonit, În Galaad a năvălit Și Iabesul l-a-mpresurat. Locuitorii au strigat: „Să faci un legământ cu noi, Și îți vom fi supuși apoi!”

1 Samuel 12:12

Când pe Nahaș – acel pe care Amon, drept împărat, îl are – Voi l-ați văzut că a pornit În contra voastră, ați venit Și mi-ați cerut un împărat. „Nu!”– spus-ați când v-ați adunat – „Ci vrem un împărat apoi, Cari să domnească peste noi.” Și totuși, Împărat – mereu – Vă era Domnul Dumnezeu.