Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 40:10 - Biblia în versuri 2014

10 Iată, la Mițpa rămân eu, Să pot răspunde tot mereu, Poruncilor Haldeilor. Deci am să strâng de la popor, Vinul și poamele de vară. Și untdelemnu-am să-l strâng iară, Iar voi, ca să mă ajutați, În vase să le așezați, Pentru ca astfel, liniștiți, Voi, în cetăți, să locuiți!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Iată că eu însumi locuiesc în Mițpa, ca să stau la dispoziția caldeenilor care vor veni la noi. Strângeți deci vinul, fructele de vară și uleiul, puneți-le în vase și locuiți în cetățile în care vă aflați“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Chiar eu locuiesc la Mițpa ca să vă reprezint înaintea caldeenilor care vor veni la noi. Deci să strângeți vinul, fructele de vară și uleiul. Să le puneți în vase; și astfel să locuiți în orașele voastre.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Iată, eu locuiesc la Míțpa ca să stau înaintea caldéilor care vin la noi! Voi adunați vin, roade de vară și untdelemn și puneți-le în vasele voastre și locuiți în cetățile pe care le-ați luat!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Iată că eu rămân la Mițpa, ca să fiu la porunca haldeenilor care vor veni la noi. Voi strângeți deci vinul, poamele de vară și untdelemnul, puneți-le în vasele voastre și locuiți în cetățile în care vă aflați!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și eu iată, voi locui în Mițpa ca să stau înaintea haldeilor care vor veni la noi: dar voi strângeți vin și roade de vară și untdelemn și puneți în vasele voastre și locuiți în cetățile voastre pe care le stăpâniți.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 40:10
15 Mawu Ofanana  

David și tot poporul lui Trecură creasta muntelui, Când iată că s-a pomenit Cu Țiba, omul ce-a slujit La al lui Saul fiu, cel care, Mefiboșet, drept nume, are. Cu sine, doi măgari luase, Pe care hrană încărcase. Pâini a adus – vreo două sute – Iar turte cu stafide-umplute O sută-au fost. A mai adus Roade de vară și-a mai pus Și un burduf, cu vin, umplut.


Ferice zic dar, necurmat, La oamenii pe care-i ai Și peste cari împărat stai! Ferice slujitorilor, Ferice-apoi zic tuturor Cari, lângă tine, pot a sta, S-asculte-nțelepciunea ta!


Dacă un om s-a dovedit, În lucrul său, că-i iscusit, El poate chiar lângă-mpărat, În cinste, să stea așezat, Căci între oamenii de rând, Nu își găsește loc, nicicând.


Iarba, din nou, se va sălta După ce fânu-i ridicat, Iar cel din munți e adunat.


Plâng, pentru via cari, odată, Se întindea în Sibma toată, Precum lacrimi mă podidesc Când către Iaezer privesc. Udat ești Elealule, Precum și tu – Hesbonule – De ale mele lacrimi care Curg peste voi, fără-ncetare, Căci peste roade, pe furiș – Peste al vostru seceriș Și-asemenea și peste voi – Cade un strigăt de război!


Iată ce-a hotărât Acel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștii: „Ionadab – Cel care-i fiul lui Recab – Întotdeauna va avea Urmași ai săi, în fața Mea!”


Dar el, în țară, i-a lăsat Pe cei care s-au arătat A fi săraci și se vădeau Cum că nimica nu aveau. Acestei gloate truditoare I-a dăruit vii și ogoare.


Atuncea, toți Iudei-aflați Prin alte țări împrăștiați, Cu tot avutul lor plecară, Din nou, spre a lui Iuda țară. Au mers dar, la Ghedalia Care la Mițpa se găsea. Mare belșug ei adunară Din vin și poamele de vară.


Atunci, prorocul a plecat La Mițpa și s-a așezat, În urmă, la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea, Și a rămas – în acest fel – Lângă poporul său, și el. Puțini Iudei se mai aflară Și mai rămaseră în țară.


În urmă, Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – Cu căpeteniile cari Peste oșteni au fost mai mari Au strâns întreaga rămășiță Care-i din a lui Iuda viță Și cari, din pribegie, iară, Se-ntoarse ca să stea în țară.


Vie, în Sibma așezată, Decât e Iaezerul, iată, Mai mult, pe tine-acum te-am plâns. Tu, ramurile, ți-ai întins Departe, dincolo de mare, Până la Iaezer, în zare. Asupra ta, s-a aruncat Pustiitorul. Te-a călcat Tocmai la strânsul roadelor Și la culesul viilor.


„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!


Vă-ndemn ca să vegheați mereu! Rugați-vă să căpătați Putere, ca să fiți scăpați De toate lucrurile care Au să se-ntâmple, și-n picioare – Când vine Fiul omului – Să stați apoi, în fața Lui!”


Ascultă dar, ce am să-ți spun: Doar Iosua – fiul lui Nun – Am hotărât că va putea, Pe Israel, să-l ducă-n ea; Pentru că el are menire, Să îi dea țara-n stăpânire.


„Când strâns e rodul câmpului, Precum și cel al teascului, A corturilor sărbătoare, S-o prăznuiască fiecare, Un timp de șapte zile-apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa