Ieremia 40:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Iată cuvântul cel de sus, Care de Domnul a fost spus Lui Ieremia-n vremea care, Nebuzardan – capul cel mare Al străjii – l-a eliberat Din Rama, unde-a fost legat Cu lanțuri spre-a fi dus apoi – Cu toți ceilalți prinși de război Din Iuda – robi la cel aflat În Babilon, drept împărat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, l-a eliberat din Rama. El îl găsise pe Ieremia legat în lanțuri, în mijlocul tuturor exilaților din Ierusalim și Iuda, care erau duși în captivitate în Babilon.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Urmează prezentarea Cuvântului care a venit la Ieremia din partea lui Iahve, după ce Nebuzaradan – comandantul gărzilor – l-a eliberat din Rama. El îl găsise pe Ieremia legat cu lanțuri, între toți cei exilați din Ierusalim și din teritoriul numit Iuda, care erau duși în captivitate în Babilon.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Cuvântul care a fost către Ieremía de la Domnul după ce Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, i-a dat drumul din Ráma când l-au luat, iar el era legat cu lanțuri în mijlocul celor care erau deportați din Ierusalím și din Iúda. Erau deportați în Babilón.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Când a trimis să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanțuri, împreună cu toți prinșii de război din Ierusalim și din Iuda, care aveau să fie duși în Babilon.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia după ce Nebuzaradan, capul gărzii domnești, îi dăduse drumul din Rama, când îl luase legat în lanțuri printre toți cei strămutați din Ierusalim și din Iuda, care fuseseră strămutați în Babilon.

Ieremia 40:1 Mawu Ofanana

2 Cronici 16:1

Treizeci și șase ani avea Asa, de când împărățea, Și-atunci, o luptă a purtat Cu-al lui Israel împărat, Care, Baeșa, s-a numit. Baeșa-n Iuda a venit Și-n Rama el și-a așezat Oștirea și n-a mai lăsat Să intre-n a lui Asa țară, Pe nimeni, sau să iasă-afară.

Psalmi 107:16

El a zdrobit porți de aramă Și a sfărmat – de bună seamă – Zăvoarele cele-ncuiate Care din fier au fost lucrate.

Psalmi 68:6

Celor care sunt părăsiți, Le dă familii. Fericiți, Se află prinșii de război, Căci El îi izbăvește-apoi. Aceia cari se răzvrătesc, În loc uscat doar locuiesc.

Ieremia 31:15

În acest fel, Domnu-a vorbit: „Un țipăt greu s-a auzit Din Rama. Plânsul este mare, Iar lacrimile sunt amare. Rahela, pruncii, și-i jelește Și mângâiere nu voiește, Căci pruncii ei dragi nu mai sânt!”

Ieremia 39:9

Nebuzardan – acela care, Peste străjeri era mai mare – În Babilon, robi i-a luat Pe cei care au mai scăpat Din oamenii ce se vădeau Că în Ierusalim ședeau, Cu toată rămășița care Țara lui Iuda o mai are.

Ieremia 42:7

După aceea, s-a văzut Că zece zile au trecut, Până când a venit solia Lui Dumnezeu, la Ieremia.

Езекиел 33:21

Din anu-al doisprezecelea, A zecea lună începea, Căci n-apucase să apună, Încă, a cincea zi din lună, De când ajunse ca să fie Luat poporul în robie. Un om, atunci, mă căutase, Căci din Ierusalim scăpase. Omul acela a venit La mine și-astfel mi-a vorbit: „Ascultă ce-ți voi spune-ndată: Toată cetatea e luată!”

Fapte 21:13

Și ne-a răspuns: „Dragii mei frați, De ce plângeți și mă-ntristați, Rupându-mi inima? Să mor, Sunt pregătit eu, fraților, Nu doar să fiu legat, cum știm Că fi-voi, la Ierusalim. Să mor, sunt gata, cum v-am spus, Pentru al Domnului Iisus

Fapte 28:20

De-aceea v-am chemat, căci vreau Ca să vă văd și ca să stau Cu voi, puțin, de vorbă. Iată, Pentru nădejdea arătată, Lui Israel, acest lanț greu, Silit sunt ca să îl port eu.”

Efeseni 6:20

Al Evangheliei sol, sunt eu, Și-n lanțuri, sunt aflat, mereu. De-aceea spun cum că doresc, Necontenit, ca să vorbesc, Cu îndrăzneală, căci știu bine, Ce se așteaptă, de la mine.

Iosua 18:25

Rama și Gabaon urmară, Berotul li se-alăturară,

1 Samuel 7:17

Când sfârșea totul, înapoi – La Rama – se-ntorcea apoi, Unde fusese casa lui. Acolo-n cinstea Domnului, El, un altar, a ridicat, Unde pe-ai săi i-a judecat.