Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 4:8 - Biblia în versuri 2014

8 De-aceea – grabnic – vă luați Saci și cu ei vă îmbrăcați. Plângeți și gemeți toți apoi, Căci nu se-abate de la noi, Mânia Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 De aceea, înfășurați-vă mijlocul cu pânză de sac, jeliți și gemeți, căci mânia Domnului nu s-a îndepărtat de la noi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Și pentru că se va întâmpla așa, îmbrăcați-vă cu saci, plângeți și văitați-vă; pentru că mânia violentă a lui Iahve nu s-a îndepărtat de noi!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 De aceea, îmbrăcați-vă cu sac, jeliți și gemeți, pentru că mânia aprinsă a Domnului nu se întoarce de la noi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 De aceea, acoperiți-vă cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 De aceea, încingeți‐vă cu saci, plângeți și urlați: căci mânia cea înfocată a Domnului nu s‐a întors înapoi de la noi.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 4:8
22 Mawu Ofanana  

Mânia Domnului aprinsă, Urgia Lui cea necuprinsă, Iuțimea și necazul Lui Trimise-au fost poporului: Un cârd de îngeri slujitori, Doar de necaz aducători.


Unii vor fi îngenuncheați, Prinși de război fiind luați, Și foarte mulți din ăst popor Vor fi în rândul morților. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.


Gemeți! Căci ziua Domnului E-aproape, cu mânia Lui. Ea vine peste-ntreaga fire, Asemeni ca o pustiire A Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu!


Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.


Voi, cele care vă vădiți Fără de griji, vă îngroziți! Nepăsătoarelor! Sculați Grabnic acum, și tremurați! De straie, dezbrăcați-vă! Mergeți și dezgoli-ți-vă, Iar coapsele vă-ncingeți voi, Cu hainele de jale-apoi.


Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.


Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,


De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,


Astfel, Manase îl mănâncă Pe Efraim, Acesta, încă, Nu vrea – drept pradă – să se lase Și îl mănâncă pe Manase. La urmă se-nsoțesc și-apoi, Pe Iuda-l vor mânca cei doi. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.


Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.


Mânia Domnului, aprinsă, Nu va putea să fie stinsă, Până nu se va fi-mplinit Ceea ce Domnul a gândit. Veți înțelege, întru tot, Lucrul acesta, cum socot, Cât de curând, în viitor, Prin perindarea vremilor.”


E de rușine-acoperit Moabul, căci este zdrobit. Gemeți, strigați, vă tânguiți, Iar în Arnon apoi, vestiți Cum că Moabu-i pustiit!


Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”


„Priviți-mă acuma, bine, Voi ce-ați trecut pe lângă mine Și spuneți de, asemenea, E vreo durere, cu a mea, Cu cea pe cari o sufăr eu, Căci sunt lovit de Domnul meu Și-ajuns sunt de a Lui urgie, În zilele Lui de mânie!


Te vaietă, în gura mare, Și strigă-apoi, cât poți de tare, Tu, fiu al omului, căci ea – Adică tocmai sabia – E pregătită să pornească, Pe-al Meu popor să îl lovească. Ea-i împotriva celor cari Sunt voievozi, fiind mai mari În Israel, pentru că ei Sunt dați drept pradă sabiei. Dat sabiei, alături lor, E și sărmanul Meu popor. De-aceea tu, când prorocești, Pe coapse ai să te lovești!


Îmi zise: „Fiu al omului, Deschide-ți gura și vorbește Și-n felu-acesta prorocește: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vă văietați cu toți, căci – iată – Nenorocită zi se-arată!


Vă-ncingeți dar preoți, și voi, Și cu amar plângeți apoi! Bociți voi, slujitori, pe care Altaru-n slujba sa îi are! Veniți toți, noaptea, ca să stați În strai de sac înfășurați, Voi cei cari Îl slujiți, mereu, Pe Cel ce-mi este Dumnezeu! Căci a-ncetat darul cel care Fusese dat pentru mâncare – Având alături o măsură Din jertfa pentru băutură – Din Casa Celui cari, mereu, Este al vostru Dumnezeu.


Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”


Taieți mândrețea pletelor, Din pricina copiilor Iubiți. Lărgește-ți pleșuvia, Precum un vultur, căci robia, Asupra lor, iată că vine Și îi va depărta de tine!


Furios, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Strânge-i pe toți aceia cari Sunt, în al Meu popor, mai mari, Și spânzură-i pe cei aflați Și dovediți ca vinovați Apoi, în fața Domnului Și înaintea soarelui, Ca să se-ntoarcă-n acest fel, Mânia, de la Israel.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa