Ieremia 4:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ Tu, pustiito, ce vei face? Cârmâzul vrei să te îmbrace. Cu aur ai să te gătești, Iar ochii ți-i sulemenești. Degeaba însă tu lucrezi Și vrei să te-nfrumusețezi. Ai tăi ibovnici se vădesc Precum că te disprețuiesc Și-n fiecare dimineață Vor ca să ieie a ta viață.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁰ Iar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în haine stacojii, te vei împodobi cu giuvaiere de aur și îți vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseța! Iubiții tăi te disprețuiesc și vor să-ți ia viața.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ Iar tu, teritoriu devastat, ce vei face? Te vei îmbrăca în haine roșii, te vei împodobi cu aur și te vei machia? Degeaba te vei înfrumuseța! Iubiții tăi te desconsideră; și vor să te omoare!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁰ Dar tu, cea devastată, ce vei face? Chiar dacă te vei îmbrăca în purpură și te vei împodobi cu podoabe de aur, chiar dacă îți vei mări ochii cu machiaj, în zadar te înfrumusețezi. Amanții te vor disprețui și vor căuta viața ta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc și vor să-ți ia viața.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Și tu, cea pustiită, ce vei face? Chiar dacă te vei îmbrăca cu cârmâz, chiar dacă te vei împodobi cu podoabe de aur, dacă‐ți vei zgârâia ochii cu boială, în zadar te vei împodobi: ibovnicii tăi te disprețuiesc, caută viața ta.

Ieremia 4:30 Mawu Ofanana

2 Regi 9:30

Iehu intră în Izreel, Cu-ntreaga ceată după el. Când Izabela-a auzit Lucrul acesta, s-a grăbit, Sprâncenele să își boiască Și capul să-și împodobească. În urmă, când a isprăvit, Ea la fereastră a ieșit Și zâmbitoare l-a-ntrebat

Proverbe 6:25

Inima ta să n-o poftească, Cumva, pentru-a ei frumusețe. Cu-a pleoapelor bătăi răzlețe, Să nu te prindă-n mreaja ei.

Proverbe 7:10

Din beznă a țâșnit, grăbită, Și către el a alergat Femeia. S-a înfățișat ‘Naintea lui, doar miere toată. În văl de curvă-nfășurată, Venise. În piept ascundea O inimă care avea

Isaia 10:3

„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”

Isaia 20:6

Când vor vedea ce s-a-ntâmplat, Oameni-aceia au să-și pună Multe-ntrebări și au să spună: „Iată încrederea cea mare, Ce-o avusesem fiecare! Iată ce s-a ales de ea! Credeam că de Asiria, Poate ca să ne izbăvească Și sprijin să ne dăruiască. Dar suntem pe-al robiei drum! Cum oare, vom scăpa, acum?”

Isaia 33:14

Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”

Ieremia 13:21

Ce ai să zici, când se vor ține A fi mai mari, puși, peste tine, Străini pe cari obișnuiai Ca drept prieteni să îi ai? N-au să te ia dureri pe care Doar ceasul nașterii le are?

Ieremia 22:23

Chiar de-n Liban tu locuiești Și cuib în cedri-ți rostuiești, Vei geme de-o durere mare Cum ceasul nașterii doar are.”

Ieremia 30:14

Cei cari iubire-au arătat Față de tine, te-au uitat Și nu le pasă. Te-am lovit, Ca pe-un vrăjmaș. Te-am pedepsit Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Ce le-ai făcut, fără-ncetare, Și sunt în număr foarte mare.

Ieremia 5:31

Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”

Plângerile 1:19

Pe-ai mei prieteni i-am chemat, Dar ei, cu toți, m-au înșelat. Bătrânii și ai mei preoți Iată că au murit cu toți, Căutând hrană, în cetate, Spre-a le fi viețile salvate.”

Plângerile 1:2

Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.

Plângerile 4:17

Privirile ni se sfârșeau, Iar ochii noștri se roteau Zadarnic după ajutor! Cătam cu toții, rugător, Către un neam și-am tot sperat, Dar izbăvire nu ne-a dat.

Езекиел 28:13

Tu, în Eden – atunci – erai, Iar locul unde te aflai, Este grădina cea pe care, Iată că Dumnezeu o are. Cu pietre scumpe, negreșit, Acolo fost-ai învelit: Cu sardonic te-mpodobeai; Topaz, pe straiul tău aveai, Cu diamant și hrisolit; Onixul l-ai mai folosit; Iaspis, safir, smarald, rubin Tu ai mai folosit, din plin, Precum și aurul curat. În a ta slujbă s-au aflat Toate timpanele-nsoțite De flautele pregătite Încă de când ai fost făcut.

Езекиел 28:9

În fața ucigașului – Atuncea – tu o să mai spui: „Sunt Dumnezeu”, măcar că ești Un om doar? O să mai vorbești În felu-acesta, când, la tine, Cel care te ucide vine?

Obadia 1:7

Aceia care ți-au șezut Alăturea și se vădeau Uniți cu tine că erau, Pân’ la hotar te-au izgonit. Ajuns-ai a fi stăpânit De cei cari ți s-au arătat Prieteni și te-au înșelat. Cei cari din pâinea ta mâncau, Curse, mereu, îți întindeau, Pe care nu le-ai observat Și-n seamă tu nu le-ai luat!

Evrei 2:3

Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,

Revelația 17:13

Un singur gând ei au să-și pună Și fiarei, vor dori să-i dea Puterea ce o vor avea.

Revelația 17:2

Cei care-au fost încoronați, Peste pământ, ca împărați, Mereu, cu ea, au tot curvit. Oamenii care-au locuit În lume – cari s-au perindat Peste pământ – s-au îmbătat, Sorbind al ei vin, de curvie!”

Revelația 17:4

Femeia ce sta așezată, În purpură, era-mbrăcată Și-n stacojiu. De-asemenea, Împodobită era ea, Cu pietre scumpe-n număr mare, Cu aur și mărgăritare. În mână, un potir, ținea, Care, din aur, se vădea; Plin era el, cu-amărăciuni, Cu tot felul de spurcăciuni, Precum și cu necurății, Ce țin de ale ei curvii.