Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 4:20 - Biblia în versuri 2014

20 Se-anunță grele strâmtorări, Dărâmături și încercări. Întreaga țară e lovită Puternic și e pustiită. Colibele sunt nimicite, Iar corturile năruite Într-o clipită! Până când

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Se vestește dărâmare după dărâmare, căci toată țara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate deodată, iar acoperișul într-o clipă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Se anunță dărâmare după dărâmare – pentru că toată țara este devastată! Corturile mele sunt dărâmate toate odată; iar acoperișul lor cade imediat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Dezastru peste dezastru se anunță, căci toată țara este devastată, dintr-odată sunt devastate corturile mele, într-o clipă, perdelele mele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Prăpăd peste prăpăd se strigă; căci toată țara este pustiită: deodată s‐au pustiit corturile mele, covoarele mele într‐o clipă.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 4:20
29 Mawu Ofanana  

Un val, alt val aduce-n cale, La vuietul apelor Tale. Talazurile de la Tine, Toate trecut-au peste mine.


Să fie binecuvântat Numele Lui, neîncetat! Să umple slava Celui Sfânt, Fața întregului pământ, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!


Lui Moise: „Bine văd că voi, În fața Mea, v-ați arătat Un neam cari e-ncăpățânat. O clipă doar, de poposesc Eu, între voi, vă prăpădesc. Acuma, să vă aruncați Podoabele ce le purtați Și am să văd Eu, mai apoi, Ce este de făcut, cu voi!”


Gemeți! Căci ziua Domnului E-aproape, cu mânia Lui. Ea vine peste-ntreaga fire, Asemeni ca o pustiire A Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu!


Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.


Privește la Sion, căci iată Cetatea noastră minunată, Cetatea sărbătorilor Ținute de al nost’ popor! Ierusalimul, vor putea Ai tăi ochi, iarăși, a-l vedea, Ca o cetate pregătită Drept locuință liniștită, Ca și un cort ce-i așezat Pe veci, și nu va fi mutat, Căci toți ai lui țăruși vânjoși, Nicicând n-au să mai fie scoși, Iar frânghiile-i înnodate, N-au să mai fie dezlegate.


Aceste două lucruri, iată, Ți se vor întâmpla deodată: Și văduvă tu ai să fii, Dar și lipsită de copii. Cu toate te vei pomeni Că într-o zi îți vor veni. Ele-au să te lovească tare, Cu o putere foarte mare, În ciuda descântecelor Și a vrăjitoriilor Pe care le vei fi făcut.


„Lărgește-ți cortul și-ți întinde Învelitoarea ce cuprinde Cortul în care locuiești! Nu te opri! Să îți lungești Și funiile cortului Și să-ntărești țărușii lui!


Au pustiit tot ce avea, Iar el stă trist ‘naintea Mea. Întreaga țară-i pustiită. Întreaga țară-i nimicită, Căci nu mai este nimenea, Spre a lua seama la ea.


Cei ce mă prigonesc pe mine, Plini să ajungă, de rușine, Dar eu să nu fiu rușinat! De-asemeni Doamne, Te-am rugat Să nu mă faci să tremur eu, Ci ei să tremure mereu! Doamne, adu asupra lor, Ziua nenorocirilor Și să-i lovească-ntr-o clipită A Ta urgie, îndoită!”


Voi vedea steagul fâlfâind Și-am să aud sunetul tare Pe care trâmbița îl are?”


Domnul a zis: „Va fi lovită Țara și fi-va pustiită, Însă Eu am să Mă-ngrijesc, Ca nu de tot s-o nimicesc.


„Un steag, în urmă, căutați, Către Sion să-l înălțați. După aceea, să fugiți Fără ca să vă mai opriți! Căci de la miază noapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


Să vină și să se grăbească, Un cântec să alcătuiască, De jale, numai despre noi, Ca să putem plânge apoi!


De groază fost-am urmăriți Și-apoi de groapă-am fost pândiți. Prăpădul ne e parte – iată – Și pustiirea, totodată.


Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,


„O, vai ce zi!” Da, e zi mare, Căci se vădește ziua care E-a Domnului și, peste fire, Vine ca și o pustiire, De la Cel care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


După acestea, voi vedea, De ascultați de vorba Mea. De n-ascultați, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.


După ce au să se-mplinească Toate acestea, dacă voi Tot nu veți asculta apoi, De vorba Mea, aveți să fiți, De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit.


Din nou, veți fi voi pedepsiți. De șapte ori, mai mult, loviți, Pentru păcatul săvârșit, Aveți să fiți. Am să trimit,


Din nou, veți fi voi pedepsiți, De șapte ori, mai mult, loviți Fiind apoi, căci vă trimit – Pentru păcatul săvârșit – Din cer, aprinsa Mea mânie


De groază pline, se zăresc Corturi din Etiopia; Speriate sunt, de-asemenea, Colibele cele pe care Țara lui Madian le are.


„Moise – și tu, Aron – plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”


„Voi doi, îndată, să plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați, Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Parte-au să aibă – dragii mei – De o pedeapsă foarte mare, Cari este-o veșnică pierzare Din fața slavei Domnului, Precum și de la fața Lui,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa