Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 4:14 - Biblia în versuri 2014

14 „Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii salvat! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 „Ierusalim, curăță-ți inima de (tot ce este) rău, ca să fii salvat! Până când vei păstra gânduri păcătoase în inima ta?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Curăță-ți inima de răutate, Ierusalím, ca să fii salvată! Până când vei lăsa să zacă în tine gândurile tale nelegiuite?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Ierusalime, spală‐ți inima de răutate, ca să fii mântuit. Până când vor locui gândurile tale nelegiuite înăuntrul tău?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 4:14
22 Mawu Ofanana  

Oameni cei nehotărâți, Întotdeauna-mi sunt urâți, Dar a Ta Lege, tot mereu, Iubită-i de sufletul meu.


Mă spală, cu desăvârșire, De orișice nelegiuire Și curățește-mă, mereu, De tot păcatul meu cel greu!


Dacă în inimă, pitite, Gânduri aveam – nelegiuite – Atunci încredințat eu sânt Că nu m-ar asculta Cel Sfânt.


„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?


Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”


Ce preacurvii ai săvârșit, Pe toate Eu ți le-am zărit. Nechezături, scoase de tine – De-asemenea – nu-Mi sunt străine. Curviile nelegiuite – Nenumărate – săvârșite Pe dealuri, dar și pe câmpie, Toate-Mi sunt cunoscute Mie. Și urâciuni – câte-ai făcut – Pe toate Eu ți le-am văzut. Ierusalime, vai de tine! Nu înțelegi că este bine, Acuma, să te curățești? Oare, cât timp mai zăbovești?”


„Păcatul ce l-a săvârșit Casa lui Iuda, negreșit, Nu este nicidecum uitat, Ci el adânc e încrustat Pe tabla inimilor lor Și coarnele altarelor, Cu un priboi de fier bătut, Cu vârf din diamant făcut.


„La cei ce-n Iuda locuiesc Și la cei care se găsesc, Azi în Ierusalim, de-ndată Ai să te duci și-ai să spui: „Iată, Așa vorbește Dumnezeu: „Necazuri mari pregătesc Eu, În contra voastră și-am făcut Un plan, pentru că am văzut Tot răul ce l-ați săvârșit. De-aceea, este nimerit Ca fiecare dintre voi Să se întoarcă înapoi, Din căile ce le avea, Din relele ce le făcea!”


Chiar dacă cu silitră-apoi – Sau chiar cu multă sodă – voi Vă veți spăla, în fața Mea, Înscrise, tot vor rămânea Nelegiuirile, mereu, Zice al vostru Dumnezeu.”


Ascultă și tu vântule, Precum și tu, pământule! Are să vadă-ntreaga fire Cum am s-aduc nenorocire Peste acest întreg popor, Ca rod al gândurilor lor, Căci ei nu au luat aminte La ale Mele-nvățăminte Și pentru că nu au luat În seamă Legea ce le-am dat.


De făr’delegi, vă depărtați! De ele, să vă lepădați! De-o nouă inimă, apoi, Și de-un duh nou, faceți rost voi. De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?


Să nu gândească nimeni rău, Față de un aproape-al său. Nu jurați strâmb și vă feriți, Neîncetat, ca să mințiți, Pentru că am urât, mereu, Toate aceste lucruri, Eu.”


Așa că, ascultați ce spun: Ori sunteți pomi cu rodul bun, Sau sunteți pomi cu rodul rău! Știm pomul, după fructul său.


Însă, de-ndată, El i-a spus: „Vai, vă zic vouă, Farisei! Vai vouă, că sunteți acei Care-n afară curățați Blidul, însă, plin, îl lăsați, Cu jefuiri și răutate.


Petru răspunse-atuncea: „Bine, Mă spală – precum zici, eu fac – Chiar și pe mâini și-apoi, pe cap!”


Care e lucrul cel mai bun, Ce poți ca să-l înfăptuiești: Degrabă, să te pocăiești Și să te rogi, lui Dumnezeu, Să-ți ierte-acum păcatul greu, Să-ți ierte gândul necurat! – De-i cu putință de iertat.


Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.


În urmă, iarăși, se mai scrie: „Pe înțelepți, Domnul îi știe, Căci El îi vede de departe, Cum cugetă lucruri deșarte.”


Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa