Ieremia 39:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Și casa împăratului Și casele poporului Arse-au fost de către Haldei. În urmă, dărâmat-au ei, Zidul Ierusalimului, Ce se afla în jurul lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Caldeenii au dat foc atât palatului regelui, cât și caselor poporului, și au dărâmat zidurile Ierusalimului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Caldeenii au dat foc atât palatului regelui, cât și caselor poporului; și au dărâmat zidurile Ierusalimului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Casa regelui și casele poporului, caldéii le-au ars în foc și au dărâmat zidurile Ierusalímului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Caldeenii au ars cu foc casa împăratului și casele poporului și au dărâmat zidurile Ierusalimului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și haldeii au ars cu foc casa împăratului și casele poporului și au surpat zidurile Ierusalimului.

Ieremia 39:8 Mawu Ofanana

2 Regi 25:8

A cincea lună se scurgea, Din an, și tocmai începea A șaptea zi din lună dar. Atuncea, Nebucadențar Nouăsprezece ani făcea De când în Babilon domnea. Nebuzardan era cel care, Peste străjeri, era mai mare, În slujba împăratului Cari este-al Babilonului. El, la Ierusalim, s-a dus, Căci Nebucadențar l-a pus

2 Cronici 36:19

Haldei-au ars Casa pe care Al lui Israel Domn o are, Iar zidul ce-a înconjurat Ierusalimul, l-au surpat. Au nimicit și au pus foc La casele din acel loc, După ce-ntâi au jefuit Tot ce în cale l-au ieșit.

Neemia 1:3

Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”

Psalmi 79:7

Iacov de ele-i îngrozit Și-al său locaș e pustiit.

Isaia 5:9

Iată ce mi-a descoperit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Casele fi-vor pustiite Și nu vor mai fi locuite.

Ieremia 17:27

Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”

Ieremia 21:10

Privirile-Mi sunt îndreptate, Acuma, spre astă cetate, Pentru că-n vremea care vine, Voiesc să îi fac rău, nu bine. Am să o dau celui aflat, În Babilon, ca împărat, Iar el are să pună foc Cetății și acestui loc.”

Ieremia 32:29

Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.

Ieremia 34:2

„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „La Zedechia – cel aflat În Iuda, ca și împărat – Du-te și spune-i: „Acest loc Are să fie ars, în foc, Căci îl dau pradă celui care, În Babilon este mai mare.

Ieremia 34:22

Dar poruncesc ca, înapoi, Să se întoarcă. El va bate, Cu oastea lui, astă cetate Și are să îi pună foc După aceea, ăstui loc. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi, în urmă, pustiite, Căci n-o să poată nimenea – Apoi – în ele, să mai stea.”

Ieremia 37:10

Chiar de ar bate-al vost popor Oștirile Haldeilor, Și chiar dacă puțini răniți Vor rămânea, și-atunci, să știți Că au să se ridice iară, Din cortul lor și peste țară Vor năvăli, până vor bate Și arde-vor astă cetate.”

Ieremia 38:18

Dar dacă n-ai să te supui, Scăpare pentru tine nu-i! În mâinile Haldeilor O să ajungă-al tău popor Și-apoi în urmă, ăstui loc Are să i se pună foc.”

Ieremia 5:10

„Grabnic, pe ziduri vă urcați, Dar nu de tot le dărâmați! Luați acești butuci, de-ndată, Căci nu ai Domnului se-arată!

Ieremia 7:20

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”

Plângerile 1:10

Asupritorul și-a întins Mâna și astfel a cuprins Tot ceea ce se dovedea Că mai de preț și scump avea. Ba încă, a mai văzut cum, La sfântul său Locaș, acum, Neamuri s-au strâns și-au cutezat, În el apoi să fi intrat, Deși Tu n-ai îngăduit Lucrul acest, ci-ai poruncit Ca să nu intre nimenea Și-n adunarea Ta să stea!

Plângerile 2:2

Fără de milă, a surpat Domnul – când S-a înfuriat – Și locuințele pe care Iacov, în lume, le mai are. Făcut-a-n marea Lui urgie, Ca dărâmat, atunci, să-i fie Fiicei lui Iuda, zidul care Îi folosea la apărare Și prăvălite la pământ, Întăriturile ei sânt. Domnul făcut-a de ocară Împărăția, a ei țară, Precum și pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari.

Plângerile 2:7

Domnul, apoi, Și-a lepădat Locașul sfânt și – negreșit – Altarul Și-a disprețuit. Palatele Sionului, În mâinile vrăjmașului – Pe urmă – Domnul le-a lăsat. În Casa Lui au răsunat Mari strigăte, triumfătoare, Ca-n zilele de sărbătoare.

Езекиел 16:41

Casele tale au să cadă În gheara flăcărilor, pradă. În jur ți se vor aduna Cu toți și se vor răzbuna Pe tine, iar pe lângă ei, Vor fi mulțime de femei, Care la al tău chip privesc. În acest fel, vreau să opresc Curvia ta și nici o plată De curvă, nu vei da, vreodată.

Езекиел 23:47

Cu pietre fi-vor doborâte Și-apoi de sabie lovite, În timp ce ai lor prunci, drept pradă, În gheara morții au să cadă. Casele lor, mândru zidite, De flăcări fi-vor mistuite.

Езекиел 33:21

Din anu-al doisprezecelea, A zecea lună începea, Căci n-apucase să apună, Încă, a cincea zi din lună, De când ajunse ca să fie Luat poporul în robie. Un om, atunci, mă căutase, Căci din Ierusalim scăpase. Omul acela a venit La mine și-astfel mi-a vorbit: „Ascultă ce-ți voi spune-ndată: Toată cetatea e luată!”

Amos 2:5

De-aceea, foc o să se lase În Iuda, peste-ale lui case Să mistuie-ale lui palate Ce-s în Ierusalim aflate.”

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”