Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 39:6 - Biblia în versuri 2014

6 La Ribla, i-a înjunghiat Pe-ai împăratului feciori, Precum și pe-ai săi slujitori, Pe căpeteniile cari În Iuda se vădeau mai mari. Sub ochii împăratului, Fiii și toți oamenii lui Au fost uciși. Apoi, cel care

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea, i-a înjunghiat și pe toți nobilii lui Iuda,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acolo, la Ribla, regele Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. I-a mai înjunghiat și pe toți oamenii bogați care proveneau din teritoriul numit Iuda.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Regele din Babilón i-a înjunghiat pe fiii lui Sedecía în văzul lui. De asemenea, regele din Babilón i-a înjunghiat pe toți nobilii lui Iúda.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Împăratul Babilonului a pus să înjunghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toți mai-marii lui Iuda.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și împăratul Babilonului a tăiat pe fiii lui Zedechia în Ribla înaintea ochilor lui și împăratul Babilonului a tăiat pe toți mai marii lui Iuda.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 39:6
19 Mawu Ofanana  

Sub un tufiș și a fugit. Acolo, ea l-a părăsit, Căci n-a putut ca să îl vadă, Cum pradă morți-avea să-i cadă. Durerea s-a pornit să-i strângă Inima și-a-nceput să plângă.


Cum aș putea să mă-ntorc eu, Fără băiat?! Stai și socoate! Lucrul acesta nu se poate! Cum aș putea să îndur eu, Mâhnirile tatălui meu?!”


De-aceea, nu-i fac nici un rău Acestui loc, în timpul tău. În pace, tu vei fi lăsat Și la ai tăi adăugat, Fără ca vreo nenorocire Să se abată peste fire.” Solii s-au dus la împărat, Să-i spună tot ce au aflat.


Toți fiii împăratului Au fost uciși, în fața lui. Pe Zedechia l-au luat, Ochii i-au scos și l-au legat Cu lanțuri de aramă, grele. Legat cu lanțurile-acele – La fel ca prinșii de război – La Babilon, l-au dus apoi.


De-aceea, nu-i fac nici un rău Acestui loc, în timpul tău. În pace, tu vei fi lăsat Și la ai tăi, adăugat, Fără ca vreo nenorocire Să se abată peste fire.” Solii s-au dus la împărat, Să-i spună tot ce au aflat.


Cum aș putea ca să văd eu Că atins este neamul meu – Fără putință de scăpare – De-așa nenorocire mare?”


Copiii le vor fi loviți, Fiind – sub ochii lor – zdrobiți. Casele fi-vor jefuite, Iar soațele lor, necinstite.


Nu vor mai fi fruntași aflați, Cari să aleagă împărați, Iar voievozii cei vestiți – Cu toții – fi-vor nimiciți.


Căci Domnul astfel a vorbit: „Vă fac să fiți o groază mare, Și tu, dar și aceia care Îți sunt prieteni. Vor cădea Uciși pe câmp, cu sabia, Sub ochii tăi. Îl părăsesc Pe Iuda și îl osândesc S-ajungă rob al celui care, În Babilon este mai mare. Când în robie-l va avea, Îl va lovi cu sabia,


Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.


De-asemenea, ia seama bine, Că te privește și pe tine! Nici tu nu vei avea scăpare. Vei fi luat, fără cruțare, Și-n Babilon ai să fii dus. Față în față vei fi pus, Cu cel ce este așezat În Babilon, drept împărat.


Haldeii au să-ți ia – să știi – Nevestele și ai tăi fii. O pradă a Haldeilor Ai să ajungi. Din mâna lor, Nu vei avea nici o scăpare. Prins ai să fii de-acela care, În Babilon, e așezat Pe scaunul de împărat. Cetatea ta și acest loc Arse vor fi, apoi, cu foc.”


Toți fiii împăratului Au fost uciși în fața lui, Precum și toți aceia cari, În Iuda, se vădeau mai mari, Căci lucrurile-acestea toate, La Ribla fost-au întâmplate, La ordinul-mpăratului Din fruntea Babilonului.


Ei, împotriva ta, vin toți, Cu arme, care și cu roți Și cu mulțime de popoare, Cu scut, cu coifuri lucitoare Și paveze. Încredințată Le este a ta judecată, Iar a lor lege o vor ține Când te vor judeca pe tine.


Du-te ca să alegi, pe urmă, Ceea ce e mai bun din turmă. Te du apoi, lemne de adă Și sub cazan le fă, grămadă. Să fiarbă dar, în clocot mare, Și oasele pe cari le are.”


În ziua jertfei Domnului, Pe fiii împăratului, Pe voievozi, pe orișicine Va îmbrăca haine străine Am să îi pedepsesc. Cu ei,


Priveliștea ce-ai s-o zărești Te face să înnebunești.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa