Ieremia 39:5 - Biblia în versuri 20145 Însă Haldeii i-au zărit Și pe-a lor urmă au pornit. În câmpul Ierihonului, Pe Zedechia cu ai lui, I-au prins și i-au înfățișat La cel ce fost-a împărat În Babilon. La Ribla dar, Se-aflase Nebucadențar, În al Hamatului ținut. De-ndată ce el i-a văzut Pe prinși-aceia de război, O hotărâre-a dat apoi, În contra lor și imediat, Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească5 Armata caldeenilor i-a urmărit însă și l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au capturat și l-au dus la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Ribla, în țara Hamatului, unde acesta a rostit o sentință împotriva lui. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20185 Dar armata caldeenilor i-a urmărit; și l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au capturat și l-au dus la Nabucodonosor – regele Babilonului – la Ribla, pe teritoriul Hamatului. El a pronunțat o sentință împotriva lui. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Dar armata caldéilor i-a urmărit și l-au ajuns pe Sedecía în stepele din Ierihón. L-au luat și l-au adus la Nabucodonosór, regele din Babilón, la Ríbla, în ținutul Hamát, și el a rostit asupra lui judecata. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Dar oastea haldeenilor i-a urmărit și a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat și l-au dus la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Ribla, în țara Hamatului; el a dat o hotărâre împotriva lui. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19315 Dar oastea haldeilor i‐a urmărit și au ajuns pe Zedechia în șesurile din Ierihon, l‐au prins și l‐au suit la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Ribla în țara Hamatului și el a rostit o judecată asupra lui. Onani mutuwo |
Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.
Pe Faraonul cel chemat Hofra, care-i înscăunat Peste Egipt, îl las să cadă Vrăjmașilor în mâini, drept pradă, Așa după cum e știut Că-n Iuda Eu i-am mai făcut Lui Zedechia, cel aflat Peste popor drept împărat, Atunci când a ajuns să cadă Lui Nebucadențar drept pradă, Adică celui cari, pe tron, Este-mpărat în Babilon, Care mereu îl dușmănea Și a lui moarte o dorea.”
Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.
Iată ce neamuri se găseau În țară: Filisteni erau, Apoi Heviți și Canaaniți, Și mai erau și Sidoniți. Neamul de Filisteni avuse Cinci domnitori care-l conduse. Heviții toți au locuit În muntele, Liban, numit. Hotarul lor se întindea Din Bal-Harmon și ajungea Pân’ la intrarea locului Cari este al Hamatului.