16 „Iată, acuma ești trimis La Etiopianul care, Ebed-Melec, drept nume, are. În față-i când ai să sosești, În felu-acesta să-i vorbești: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Iată că Eu Voi împlini cuvântul Meu. Aduce-voi peste cetate, Acele lucruri arătate De multă vreme. O să vie Nenorociri și-ți e dat ție Ca să le vezi cum se-mplinesc.
16 „Du-te și spune-i cușitului Ebed-Melek astfel: «Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi împlini cuvintele pe care le-am rostit împotriva acestei cetăți și voi aduce asupra ei nenorocirea, și nu bunăstarea. În ziua aceea, ele se vor împlini înaintea ochilor tăi.
16 „Du-te și vorbește-i cușitului Ebed-Melec astfel: «Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, Dumnezeul Armatelor, îți zice: ‘Să știi că voi face să se întâmple exact cum au anunțat cuvintele pe care le-am pronunțat împotriva acestui oraș; și voi aduce împotriva lui dezastrul, nu bunăstarea. În acea zi, ele se vor confirma chiar sub privirea ta.’
16 „Mergi și spune-i lui Ébed-Mélec, etiopianul: așa spune Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: «Iată, eu fac să vină asupra cetății acesteia cuvintele mele spre rău, nu spre bine, și se vor împlini înaintea ta în ziua aceea!».
16 „Du-te de vorbește lui Ebed-Melec, Etiopianul, și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta lucrurile pe care le-am vestit în rău, și nu în bine; în ziua aceea ele se vor întâmpla înaintea ochilor tăi.
16 Du‐te și vorbește lui Ebed‐Melec, etiopianul, zicând: Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce cuvintele mele asupra cetății acesteia spre rău și nu spre bine și se vor întâmpla înaintea feței tale în ziua aceea.
În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.
Iar ochii mei au izbutit Să vadă cum se împlinește Dorința mea, în ce-i privește Pe-aceia cari m-au dușmănit. Urechea mea a auzit Și știe că Tu ai putință Să împlinești a mea dorință Față de oamenii acei Care potrivnici sunt, ai mei.
Dar să luați seama, căci iată Ce se întâmplă, de cumva, Mă va ucide cineva: Cetatea voastră, dar și voi, Drept vinovați veți fi apoi, Căci sângele mi l-ați vărsat, Iar el este nevinovat, Pentru că Domnul m-a trimis Ca să vă spun tot ce v-am zis!”
„Mica – cel ce era profet Și se trăgea din Moreșet – Pe vremea-n care Ezechia, În Iuda, a avut domnia, A zis întregului popor: „Iată că Domnul oștilor, În acest fel, a cuvântat: „Sionul tot va fi arat, Precum ogoru-i pregătit. Ierusalimul, negreșit – În vremea care o să vie – Morman de pietre o să fie. Muntele Casei Domnului Ajunge-va la rândul lui, O înălțime ne-ngrijită, Doar de păduri acoperită.”
(Pe vremea ‘ceea, viețuia Încă un om cari prorocea În Numele Domnului Sfânt Și-mpărtășea al Său cuvânt, Celor ce-n Iuda s-au aflat. El, Urie, era chemat Și se vădea a fi cel care, Părinte, pe Șemaia-l are. Din Chiriat-Iearim, de loc, Se dovedea acel proroc. Contra cetăți-a prorocit Și contra țării, negreșit. Cuvintele spuse de el Se dovedeau a fi le fel Cu tot ceea ce-a cuvântat Și Ieremia, ne-ncetat.
Dar poruncesc ca, înapoi, Să se întoarcă. El va bate, Cu oastea lui, astă cetate Și are să îi pună foc După aceea, ăstui loc. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi, în urmă, pustiite, Căci n-o să poată nimenea – Apoi – în ele, să mai stea.”
De-aceea, astfel a vorbit Domnul oștirilor, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Peste Ierusalim și-apoi În Iuda, Eu aduce-voi Nenorocirile pe care Vi le-am vestit, fără-ncetare, Pentru că nu M-au ascultat, Nici n-au răspuns când i-am chemat!”
Am să îl pedepsesc pe el Și pe urmașii lui, la fel. De-asemenea, îi pedepsesc Și pe cei care îi slujesc, Pentru că au păcătuit Și făr’delegi au săvârșit. Trimit necazuri peste ei, Precum și peste toți acei Cari în Ierusalim trăiesc Sau cari în Iuda locuiesc. Nenorocirile de care Le-am tot vorbit, fără-ncetare – Cu care i-am amenințat – Le-aduc asupra lor, de-ndat’!”
Asupra lor, ochi-Mi voi ține Și le voi face rău, nu bine. Cei cari din Iuda au plecat Și în Egipt s-au așezat Nu vor scăpa nepedepsiți. Ei au să fie nimiciți: O să-i mănânce sabia, Cu ciuma și cu foametea.
„Cel care-i Domn al oștilor, Atuncea când i-a auzit, În felu-acesta a vorbit: „De ce-ați zis acest lucru? Iată, Cuvântul Meu îl fac – de-ndată – În gura ta, foc arzător Care va arde ăst popor!
În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.
Dacă ajunge-vor să fie, De-ai lor vrăjmași, duși în robie, Scăpare tot nu vor avea, Căci îi va pierde sabia. Nu vor putea scăpa de Mine Și le voi face rău, nu bine.”
Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”