Ieremia 39:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ De-ndată ce-au primit solia, Trimis-au după Ieremia Care era întemnițat Și-n curtea temniței aflat. Din temniță l-au scos afară Și-n urmă îl încredințară În mâna lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui – Căci după ce avea să iasă, El trebuia a-l duce-acasă. Astfel, prorocul Domnului, În mijlocul poporului, Rămase de a locuit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ au trimis să-l aducă pe Ieremia din curtea închisorii și l-au încredințat lui Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, ca să-l ducă înapoi acasă. Și Ieremia a rămas în mijlocul poporului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ au trimis luptători să îl aducă pe Ieremia din curtea închisorii. L-au luat și l-au dat în pază lui Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan – ca să îl ducă înapoi, acasă. Astfel, Ieremia a rămas în mijlocul poporului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ I-a trimis să-l ia pe Ieremía din curtea gărzii; ei i l-au dat lui Ghedalía, fiul lui Ahicám, fiul lui Șafán, ca să-l ducă acasă. Iar [Ieremía] a locuit în mijlocul poporului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ au trimis să aducă pe Ieremia din curtea temniței și l-au încredințat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, ca să-l ducă acasă. Și a rămas în mijlocul poporului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ au trimis și au luat pe Ieremia din curtea închisorii și l‐au dat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, ca să‐l ducă acasă. Și a locuit în mijlocul poporului.

Ieremia 39:14 Mawu Ofanana

2 Regi 22:12

Apoi, la sine i-a chemat Pe Hilchia – preotul mare – Pe Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Pe al lui Mica fiu, Acbor, Și pe Asaia, cari – se știe – Era slujbaș la-mpărăție. Lângă aceștia, la-mpărat, Și logofătul s-a aflat.

2 Regi 22:14

Hilchia – preotul cel mare – Cu Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Și cu Asaia și Acbor, La Hulda merseră, căci ea Era nevasta ce-o avea Șalum – al lui Ticva fecior, Și-al lui Harhas – cari păzitor Era atuncea așezat, Peste veșminte, la-mpărat. Ea, prorociță, se vădea Și la Ierusalim ședea.

2 Cronici 34:20

Apoi, la sine, i-a chemat Pe Hilchia – preotul mare – Pe Ahicam, acela care Era al lui Ștefan fecior; Se mai alăturară lor, Atunci, Abdon – acela care Pe Mica, drept părinte-l are – Și cu Asaia, cari – se știe – Era slujbaș la-mpărăție.

Psalmi 105:19

Pân’ la o vreme anumită Care fusese hărăzită Pentru a se fi împlinit Ceea ce Iosif a vestit. Și până când asupra lui, Veni Cuvântul Domnului, De care fost-a încercat.

Ieremia 26:22

Când Ioiachim a prins de veste Că Urie, în Egipt, este, Pe Elnatan – pe-acela care, Părinte, pe Acbor, îl are – Trimisu-l-a pe urma lui. Slujbași de-ai împăratului L-au însoțit în drumu-acel.

Ieremia 26:24

Dar Ahicam – acela care, Părinte, pe Șafan, îl are – A fost cu Ieremia. El Nu s-a-nvoit, în nici un fel, Ca să îl lase pe proroc, Poporului din acel loc, Căci el era încredințat Că au să îl ucidă-ndat.”

Ieremia 32:2

Oastea lui Nebucadențar Împresurase, așadar, Ierusalimul. Ieremia Fusese-nchis, de Zedechia. În curtea temniței ședea, Care – pe-atuncea – se ținea De casele celui aflat, În Iuda pus, ca împărat.

Ieremia 37:21

Poruncă, dete Zedechia, Străjerilor, ca Ieremia, În curtea temniței, păzit, De-atunci să fie și hrănit, Cu pâine, zilnic. El putea, Parte de pâine a avea. În ulița brutarilor, Se făcea pâinea tuturor, Iar Ieremia a primit Pâine, până s-au isprăvit Rezervele de grâne-aflate, Pentru poporul din cetate. În curtea temniței, astfel, Mai multă vreme a stat el.

Ieremia 38:13

Zdrențe și-a pus la subsoară, Fiind, cu frânghii, tras afară, Din groapa-n care s-a aflat, Și-n curtea temniței lăsat.

Ieremia 38:28

Prorocul însă-ntemnițat, În curtea temniței, a stat, Până când fost-a – negreșit – Ierusalimul cucerit.

Ieremia 39:13

Nebuzardan acela care Peste străjeri era mai mare, Nebușazban cari se vădea Că-n stăpânirea lui avea Oștirea cea de slujitori A famenilor dregători, Nergal-Șarețer – acel care Fusese peste magi mai mare – Și căpeteniile cari Se dovedeau a fi mai mari La curtea împăratului Din fruntea Babilonului,

Ieremia 39:15

Cuvântul Domnului, venit La Ieremia, când aflat Fusese el întemnițat În curtea temniței, i-a zis:

Ieremia 40:1

Iată cuvântul cel de sus, Care de Domnul a fost spus Lui Ieremia-n vremea care, Nebuzardan – capul cel mare Al străjii – l-a eliberat Din Rama, unde-a fost legat Cu lanțuri spre-a fi dus apoi – Cu toți ceilalți prinși de război Din Iuda – robi la cel aflat În Babilon, drept împărat.

Ieremia 40:5

Dar pentru că el a zărit Că Ieremia-a zăbovit În a-i răspunde, zise-apoi: „Întoarce-te dar, înapoi, Și du-te la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui. Ghedalia e așezat, De cel cari este împărat În Babilon, drept cel mai mare Peste cetățile pe care Țara lui Iuda le avea. Rămâi cu el, și vei putea, Cu-al tău popor să viețuiești! Sau du-te încotro voiești!” În urmă, căpitanul care Fusese peste străji mai mare, I-a dat merinde și-a avut Grijă, daruri, să-i fi făcut. După aceea, l-a-nvoit Să plece unde a dorit.

Ieremia 40:6

Atunci, prorocul a plecat La Mițpa și s-a așezat, În urmă, la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea, Și a rămas – în acest fel – Lângă poporul său, și el. Puțini Iudei se mai aflară Și mai rămaseră în țară.

Ieremia 40:7

Vestea s-a răspândit, pe dată, Și s-a aflat în țara toată Că pus fusese, dregător, Ghedalia, peste popor, De către cel ce-i așezat În Babilon, ca împărat. La el s-au dus, atunci, cei cari Peste oștiri erau mai mari Și încă-n câmpuri mai ședeau Cu oștile ce le aveau. Știau că lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – I-au fost, atunci, încredințați Atât femei, prunci și bărbați, Cât și săracii ce scăpară Și n-au fost strămutați din țară.

Ieremia 41:1

În luna-a șaptea, Ismael, Cu zece oameni după el, A mers pân’ la Ghedalia. Fecior al lui Netania Și Elișama fost-a el. Știut este că Ismael Partea făcea, cu vița lui, Din neamul împăratului. La Mițpa sta Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Atunci când merse Ismael, Cu zece oameni, pân’ la el. Cu toți, la masă, au șezut Și au mâncat și au băut.