Ieremia 38:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Ebed-Melec – cari se vădea A fi din Etiopia – Famen și dregător aflat La curte, lângă împărat, A auzit de Ieremia Și a fugit la Zedechia. La poarta care s-a chemat Drept „a lui Beniamin”, aflat Fusese împăratul, când

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Însă cușitul Ebed-Melek, un demnitar de la palatul regelui, auzise că Ieremia fusese aruncat într-o fântână. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Dar cușitul Ebed-Melec – un eunuc de la palatul regelui – auzise că Ieremia fusese aruncat într-un puț. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Dar a auzit Ébed-Mélec, etiopianul, un eunuc din casa regelui, că l-au dat pe Ieremía în cisternă, iar regele stătea la Poarta lui Beniamín.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Ebed-Melec, Etiopianul, famen dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și Ebed‐Melec, etiopianul, un famen care era în casa împăratului, a auzit că au pus pe Ieremia în groapă; împăratul ședea atunci în poarta lui Beniamin.

Ieremia 38:7 Mawu Ofanana

2 Regi 24:15

Pe Ioiachin, l-au însoțit – Atunci când fost-a înrobit, În Babilon – și mama lui, Nevestele-mpăratului, Precum și dregătorii cari Erau, în țară, cei mai mari. Cu toții, robi, au fost luați Și-apoi, în Babilon, mutați.

Psalmi 68:31

Vin din Egipt aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Iar Etiopia își ține Mâinile-ntinse-atunci când vine Și-aleargă către Dumnezeu.

Proverbe 29:10

Cei care sunt neprihăniți, Întotdeauna sunt urâți De cei, de sânge, însetați, Deși ei sunt priviți ca frați. Dar viața lor e ocrotită De lumea cea neprihănită.

Isaia 56:3

Străinii cari au să voiască, De Domnul să se alipească, Să nu zică: „Domnul, pe noi, Are-a ne despărți apoi, De-al său popor!”. De-asemenea, Nici famenul nu va avea Voie să zică: „M-am uitat Și văd că sunt un pom uscat!”,

Ieremia 13:23

Dar Etiopianul, oare, Își schimbă pielea ce o are? Schimbă pardosul – tot la fel – Petele care sunt pe el? Și tot așa e și cu voi: Puteți a face bine-apoi, Dacă deprinși vă dovediți Doar răul să îl săvârșiți?

Ieremia 20:2

Lovindu-l pentru tot ce-a spus. Apoi, la poarta cea de sus – La Casa Domnului aflată, Drept „a lui Beniamin” chemată – L-a dus de l-a întemnițat Și în butuci el l-a legat.

Ieremia 26:16

Poporul și al lui sobor De căpitani, prorocilor Și preoților, le-au vorbit: „Omul acesta, negreșit, Nu se arată vinovat Încât să fie morții, dat. În Numele Celui pe care, Drept Domn și Dumnezeu Îl are Al nostru neam, el ne-a vorbit. Deci nu trebuie pedepsit!”

Ieremia 29:2

În Babilon. Ieconia – Cel ce în Iuda-mpărățea – Fusese-n acel timp luat Și din Ierusalim mutat, Cu tot cu-a lui împărăteasă, Cu famenii din a sa casă, Cu dregători și cu cei cari Peste popor erau mai mari Și-asemenea cu toți lemnarii Ce îi avea și cu fierarii.

Ieremia 34:19

Și când în ăst fel vă vorbesc, Aflați precum că Mă gândesc La căpeteniile cari Sunt, în Ierusalim, mai mari, Precum și-n a lui Iuda țară, Pentru că ei doar, când tăiară Vițelu-n două, am văzut, Printre bucăți, că au trecut; Apoi, alăturea de ei, Gândesc la preoții acei, La dregători și la popor, Precum și la famenii lor Cari de asemeni am văzut, Nestingheriți că au trecut Printre bucățile tăiate, Față în față, așezate –

Ieremia 37:13

El a pornit atunci de-ndată, Spre poarta care e chemată Drept „a lui Beniamin”, păzită De-o strajă-anume rânduită. Când l-a zărit acela care Era în strajă cel mai mare, Grabnic în față i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Eu văd, prea bine, că tu vrei Să mergi la oastea de Haldei!” Ireia, se numea cel care Era în strajă cel mai mare. Fecior i-a fost lui Șelemia Și-asemeni și lui Hanania.

Ieremia 38:8

Edeb-Melec a mers, zicând:

Amos 5:10

Ei îl urăsc pe-acela care Îi mustră pentru-a lor purtare, Iar de cel care le-a vorbit Din inimă, ei s-au scârbit.

Zaharia 14:10

Precum e șesul cel pe care Valea Iordanului îl are, Așa va fi țara, pornind Din Gheba, la Rimon sosind, În părțile cele aflate La miazăzi de-acea cetate Care-i Ierusalim chemată. Cetatea fi-va înălțată Și-n liniște învăluită, Din poarta care e numită Drept „a lui Beniamin” pornind, La poarta cea dintâi sosind, Până la poarta unghiului, Până în fața turnului Pe care l-a-nălțat acel Ce se chema Hananeel Și pân’ la teascurile care Cel ce e împărat le are.

Matei 20:16

Deci mulți, din cei dintâi, de-acum, Cei de pe urmă-or fi, precum Și cei din urmă au să fie În frunte. Vreau ca să se știe Că mulți sunt cei care-s chemați, Însă, puțini vor fi luați; Căci, să fim bine înțeleși: Mulți sunt chemați, puțini aleși.”

Deuteronom 21:19

Tatăl și mama să se ducă, Să-l ia și-n urmă, să-l aducă Bătrânilor – acei pe care, Cetatea lor, atunci, îi are – La poarta locuinței lor.

Iosua 20:4

Acela care, dintre voi, A omorât, să fugă-apoi, La o cetate de scăpare. Să se oprească la intrare, Și-n fața porții, când se-adună Ai ei bătrâni, el să le spună, În amănunt, ce s-a-ntâmplat. După ce-l vor fi ascultat, Bătrâni-aceia din cetate, Vor trebui ca să îi cate O locuință, să-l primească Apoi, cu ei să locuiască.