Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 38:4 - Biblia în versuri 2014

4 Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Atunci conducătorii poporului i-au zis regelui: ‒ Omul acesta ar trebui omorât, căci descurajează războinicii care au mai rămas în cetate și întreg poporul prin cuvântările pe care le ține. Omul acesta nu caută binele poporului, ci nenorocirea lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Atunci conducătorii poporului i-au zis regelui: „Acest om ar trebui omorât, pentru că prin cuvântările lui, descurajează luptătorii care au mai rămas în oraș și întregul popor. Acest om nu urmărește binele poporului, ci distrugerea lui!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Atunci, căpeteniile i-au zis regelui: „Să fie dat la moarte omul acesta, căci el face să cadă mâinile oamenilor de război care au rămas în cetatea aceasta și mâinile întregului popor spunându-le cuvinte ca acestea; omul acesta nu caută pacea acestui popor, ci răul!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Atunci, căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui omorât! Căci înmoaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta și a întregului popor, ținându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmărește binele poporului acestuia și nu-i vrea decât nenorocirea.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Atunci mai marii au zis împăratului: Să fie omorât, rugămu‐te, omul acesta, căci de ce să se slăbească mâinile bărbaților de război care au rămas în cetatea aceasta și mâinile întregului popor, vorbindu‐le astfel de cuvinte? Căci omul acesta nu caută binele poporului acestuia, ci răul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 38:4
25 Mawu Ofanana  

Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.


Poporu-atunci a uneltit Și-apoi, cu pietre, l-a lovit, Pe Zaharia. În ăst fel, Ucis a fost prorocu-acel, În curtea Casei Domnului, Din ordinu-mpăratului.


„Află-mpărate că acei Cari se vădesc a fi Iudei Și de la tine au venit, S-au apucat de construit, Din nou, cetatea ‘ceea rea Cari răzvrătită se vădea. Ziduri, acum, îi construiesc Și temelia i-o-ntăresc, Căci ei zidesc – cum bine știm – Cetatea din Ierusalim.


Oameni-aceștia căutau Să ne-nspăimânte, căci ziceau: „Li se înmoaie inima, Iar lucrul, nu și-l vor urma.” Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu întărește-mă, mereu!


Dar Faraon n-a ascultat Și-a zis apoi, înfuriat: „Moise și-Aron! De ce-ncercați Voi, pe Evrei, să-i tulburați Și să-i abateți – am văzut! – Din lucrul ce-l au de făcut?! Plecați acum, din fața noastră, Și mergeți dar, la treaba voastră!”


„De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta le-a vorbit La toți cei care se vădeau Din Anatot și cari voiau Să mă omoare, căci au spus: „În Numele Celui de Sus, Să nu cumva să prorocești, Dacă mai vrei ca să trăiești! Să faci așa precum am zis, Căci altfel, ai să fii ucis!”


Doamne, știi că au uneltit Și să mă prindă au voit. De-aceea, Doamne nu-i ierta! Nu șterge, dinaintea Ta, Al lor păcat! Fie loviți Și-n față-Ți, zacă prăbușiți! Lucrează împotriva lor Și-arată-Te necruțător, Atunci când vei găsi cu cale S-aduci vremea mâniei Tale!”


Proroci și preoți au venit În fața lor și au vorbit, Ca să-i audă tot soborul De căpetenii și poporul Care fusese adunat: „Omul acesta-i vinovat! De moarte-i vrednic, negreșit, Pentru că el a prorocit Contra cetății ăsteia Și-a Templului, de-asemenea. Martori la ceea ce-am spus noi, De bună seamă sunteți voi, Căci toată lumea-a auzit Cuvintele ce le-a rostit, Aicea – chiar în acest loc – Omul acesta, zis proroc!”


Dacă-n cetate locuiți, Binele ei să-l urmăriți, Iar cât timp sunteți în robie, Rugați-vă pentru ea, Mie, Căci fericirea voastră – iată – De ea vă este atârnată!”


Dar împăratul Zedechia, Cu jurământ, lui Ieremia, Îi zise-n taină: „Viu, mereu, E al nost’ Domn și Dumnezeu Care ne-a dat viață la toți, Căci fără nici o frică poți – Acuma – ca să îmi vorbești! Nu trebuie să te ferești, Pentru că nu te voi urî Și nici nu te voi omorî. Ba mai mult, nu vei fi lăsat În mâna celor ce-au cătat Ca să-ți ia viața.” Ieremia


Dacă vor auzi cei cari Peste popor sunt puși mai mari, De faptul că noi am vorbit Și dacă ei vor fi venit La tine să îți zică-apoi: „Vorbește, ca să știm și noi Tot ceea ce ați discutat Tu și al nostru împărat! S-ascunzi ceva, să nu cutezi, Dacă vrei viața să-ți păstrezi!”,


Numai Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – Te-ațâță astfel, încât vrei Să ne dai pradă la Haldei, Să piară unii dintre noi Și robi s-ajungă alți-apoi, La cel care e împărat, În Babilon înscăunat!”


În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari Se-arată-asemeni lupilor Ce își sfâșie prada lor. Să verse sânge, au pornit; Suflete pierd, necontenit, Să-și stingă lăcomia mare, De bani, ce-o are fiecare.


Atunci, Amația – acel Cari preot fost-a în Betel – Către Ieroboam – aflat Pe scaunul de împărat În Israel – soli a trimis Prin cari în acest fel a zis: „Iată că Amos se vădește Că împotrivă-ți uneltește, Iar țara Israelului Nu suferă cuvântul lui!


Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”


Apoi, dați, dregătorilor, Au fost, și-n acest fel, le-au spus: „Iată-i, pe cei ce i-am adus, Cari stârnesc zarvă, în cetate. Din veștile, de noi, aflate, Știm că-s Iudei și că vorbesc


Furioși, pentru că nu-i aflară, Pe Iason, ei îl înhățară Și pe câțiva frați. I-au luat Și-n grabă i-au înfățișat, ‘Naintea dregătorilor, Strigând apoi, în fața lor: „Oameni-acești-au răscolit Întreaga lume, și-au venit, Acum, și-aici! După cum știți,


Că omu-acesta, negreșit, Este o ciumă; plănuiește Rele, mereu, și-i răzvrătește Pe toți Iudeii care sânt, Azi, risipiți pe-acest pământ. De-asemeni, el e cel mai mare, Între Nazarineni – cel care,


Însă, am vrea să auzim Părerea ta, pentru că știm Cum că partida ta stârnește, În orice loc unde vorbește, Numai împotrivire mare.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa