Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 38:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Domnul a zis: „Să știți dar voi, Că peste toți cei care-apoi Vor rămânea-n astă cetate, Moartea – curând – se va abate. Îi va ucide sabia, Cu ciuma și cu foametea. Dar să mai știți voi că toți cei Ce se vor duce la Haldei, În gheara morții n-au să cadă, Căci viața va fi a lor pradă.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Așa vorbește Domnul: «Cel care va mai rămâne în cetatea aceasta va fi ucis de sabie, de foamete și de molimă, dar cel care va ieși și se va duce la caldeeni va trăi. Prada lui va fi însăși viața lui și, astfel, el va trăi»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Iahve spune: «Cel care va mai rămâne în acest oraș, va fi omorât de sabie, de foamete și de epidemii; dar cel care va ieși și se va duce la caldeeni, va trăi. Singura lui pradă va fi propria lui viață; și astfel, va trăi!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Așa vorbește Domnul: „Cel care va rămâne în această cetate va muri de sabie, de foamete sau de ciumă, iar cel care va ieși spre caldéi, suflelul lui va fi pentru el ca o pradă, dar va trăi”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Așa vorbește Domnul: ‘Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieși și se va duce la haldeeni va scăpa cu viață, va avea ca pradă viața lui și va trăi.’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Așa zice Domnul: Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri de sabie, de foamete și de ciumă; dar cine va ieși la haldei va trăi și viața lui îi va fi ca pradă și va trăi.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 38:2
20 Mawu Ofanana  

„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată că Eu voi strânge-apoi, Armele voastre de război, Cu care sunteți înarmați Atuncea când voi vă luptați Afară din astă cetate, În contra oștii adunate De cel ce este-ncoronat, În Babilon ca împărat, Și împotriva oștilor Ce sunt ale Haldeilor. Am să vă strâng armele toate, Aici, în mijloc, în cetate.


Dar ca smochinele acele Ce nu se pot mânca de rele Ce se vădesc, va fi cel care, Drept Zedechia, nume are Și este-n Iuda împărat. La fel se va fi întâmplat Cu căpeteniile lui, Cu a Ierusalimului Popor, care, o rămășiță, Va fi, din a lui Iuda viță, Trăind aici, în țara lui, Precum și-n a Egiptului.


Aflați că pe acel popor – Care va fi ascultător Și se supune celui care În Babilon este mai mare – Din țară, nu-l voi strămuta, Ci pe al său pământ va sta Să îl lucreze, să-l păzească Și în ținut să locuiască.”


De ce să nu mă ascultați Și-astfel cu viață să scăpați, Să nu v-ajungă sabia, Nici ciuma și nici foametea, Așa precum Domnul a spus Că va păți cel nesupus?


Despre cel care este pus Pe scaunul de împărat, Pe care David s-a aflat, Despre mulțimile-adunate Să locuiască în cetate Și despre cei cari, în robie, Nu au ajuns duși ca să fie:


Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Te voi scăpa și vei vedea Că nu te-ajunge sabia, Iar viața îți va fi, apoi, Drept a ta pradă de război, Pentru că iată, am văzut, Că-n Mine tu te-ai încrezut.” Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.


Toți cei care vor fi voit Către Egipt a fi fugit, Pentru un timp să locuiască, Pe-aceia au să-i nimicească, În locu-acela, sabia, Cu ciuma și cu foametea. Nenorociri le voi trimite Și-i voi lovi pe negândite. În felu-acesta, nimenea, Scăpare, nu va mai avea!”


De-aceea, să știți bine voi, Că toți o să pieriți apoi. Vă va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea, În țara-n care vă doriți Să mergeți, ca să locuiți!”


La fel, am să îi pedepsesc Pe-aceia care locuiesc În al Egiptului ținut, Așa după cum am făcut Și la Ierusalim. Să știți, La fel vor fi ei pedepsiți: O să-i ajungă sabia, Cu ciuma și cu foametea.


Însă, ce faci tu, bunăoară? Umbli doar după lucruri cari Se-arată precum că sunt mari? Uită de lucrurile-acele Și nu mai umbla după ele! Căci iată, peste toată firea, Aduce-voi nenorocirea. Făpturile nu vor putea Să se ferească-atunci, de ea. Dar ție, pradă de război, Chiar viața ta ți-o dau apoi, În toate locurile-n care Te va purta a ta cărare.”


Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,


Al nostru Domn și Dumnezeu Mi-a zis așa: „Bate mereu, Din mâini și din picioare-apoi, Și strigă: „Vai! Vai, pentru noi!” Din pricina acelor rele Și-a urâciunilor acele Făcute de casa pe care Neamul lui Israel o are, Casă ce va cădea lovită De sabie și nimicită Va fi de ciumă, de nevoi Și de al foametei șuvoi.


Afară, umblă sabia, Iar ciuma și cu foametea S-au însoțit și au luat Casele-n rând, la colindat! Cel ce-i în câmp, mort va cădea, Căci o să-l taie sabia. Viețile celor din cetate Nu vor putea a fi cruțate, Căci ciuma și cu foametea A lor suflare au s-o ia.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa