Ieremia 38:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Dar împăratul Zedechia, Cu jurământ, lui Ieremia, Îi zise-n taină: „Viu, mereu, E al nost’ Domn și Dumnezeu Care ne-a dat viață la toți, Căci fără nici o frică poți – Acuma – ca să îmi vorbești! Nu trebuie să te ferești, Pentru că nu te voi urî Și nici nu te voi omorî. Ba mai mult, nu vei fi lăsat În mâna celor ce-au cătat Ca să-ți ia viața.” Ieremia

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Regele Zedechia i-a jurat lui Ieremia în secret, zicând: ‒ Viu este Domnul, Care ne-a dat viață, că nu te voi omorî și nu te voi da în mâinile celor ce încearcă să-ți ia viața.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Regele Zedechia i-a jurat lui Ieremia în secret, zicându-i: „Jur pe Iahve care este viu, pe Cel care ne-a dat viață, că nu te voi omorî și nu voi permite să ajungi în mâinile celor care intenționează să îți ia viața!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Regele Sedecía i-a jurat în ascuns lui Ieremía: „Viu este Domnul care ne-a făcut sufletul acesta că nu te voi omorî și nu te voi da în mâna acestor oameni care caută viața ta!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia și a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viața, că nu te voi omorî și nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora, care vor să-ți ia viața!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și Zedechia, împăratul, a jurat în ascuns lui Ieremia, zicând: Viu este Domnul, care ne‐a făcut acest suflet, că nu te voi omorî, nici nu te voi da în mâna oamenilor acestora care‐ți caută viața.

Ieremia 38:16 Mawu Ofanana

Qohelet 12:7

Până ești, încă, pe pământ; Până nu intri în mormânt Când duhul fi-va-napoiat Lui Dumnezeu, căci El l-a dat.

Isaia 42:5

Așa vorbește Domnul – care A întocmit pământ și mare, A făcut ceruri câte sânt, Și le-a întins peste pământ – Acela care a făcut Ființele ce s-au văzut, Acela care-a dat suflare De viață, pentru fiecare:

Isaia 57:16

Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.

Ieremia 34:20

Pe toți cei care-au săvârșit Lucrul acest ne-ngăduit, Am să îngădui ca, drept paradă, Pentru ai lor vrăjmași să cadă. Dușmanii mâinile-și vor pune Pe ei și-apoi, îi vor răpune, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Se vor hrăni din carnea lor.

Ieremia 37:17

Dar Zedechia-a pus să-l cheme, În taină, și l-a întrebat: „Ai vreun cuvânt ce ți-a fost dat Din partea Domnului, apoi, Care-i anume pentru noi?” Atunci, răspunse Ieremia, Către-mpăratul Zedechia: „Am un cuvânt pentru-mpărat: Află că tu ai să fii dat În mâna celui cari, pe tron, Este aflat în Babilon!”

Zaharia 12:1

Iată Cuvântul Cel venit Din partea Domnului, rostit Pentru întregul Israel: „Așa a cuvântat Acel Care e Domnul și-a întins Al cerurilor necuprins, Cel cari pămânu-a-ntemeiat Și duh, în om, a așezat:

Numeri 16:22

Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”

Numeri 27:16

„Doamne, Tu care, negreșit, Ești Dumnezeul tuturor – Al tuturor duhurilor Oricărui trup, te rog, găsește Pe cineva și pregătește Un om, pe cari să-l pui, mai mare, Peste întreaga adunare.

Ioan 3:2

Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”

Fapte 17:25

Astfel de mâini – nu-i trebuiesc. Căci El este Acela care Dă, tuturor, viață, suflare, Și toate lucrurile. El

Fapte 17:28

Prin El, avem noi, viața dar, Și-asemenea mișcarea, iar Ființa, tot prin El, ni-e dată, Precum ai voști’ poeți – odată – De El, în graiul versului, Au spus: „Suntem din neamul Lui.”

Evrei 12:9

Dacă acei care ne sânt Părinții noștri, pe pământ, Ne-au pedepsit și tot le-am dat Cinstirea ce au meritat, Nu trebuie ca fiecare – Tatălui duhurilor – oare, Mereu supuși, ca să Îi fim Și-n felu-acesta, să trăim?