Ieremia 38:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Zdrențe și-a pus la subsoară, Fiind, cu frânghii, tras afară, Din groapa-n care s-a aflat, Și-n curtea temniței lăsat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ iar ei l-au tras cu funiile și l-au scos din fântână. Ieremia a rămas în curtea închisorii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Ei l-au tras astfel cu funiile; și l-au scos din puț. Ieremia a rămas în curtea închisorii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ L-au tras pe Ieremía cu funiile și l-au scos din cisternă, iar Ieremía a stat în curtea gărzii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Au tras astfel pe Ieremia cu funiile și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniței.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și au tras pe Ieremia cu funiile și l‐au scos din groapă; și Ieremia a rămas în curtea închisorii.

Ieremia 38:13 Mawu Ofanana

Geneza 37:28

Precum au zis, au și făcut: L-au scos pe Iosif – l-au vândut, Pe-arginți, Ismaeliților, Care plătit-au fraților, Douăzeci sicli, iar apoi – Având pe Iosif în convoi – Cămilele-au încălecat Și spre Egipt s-au îndreptat.

1 Regi 22:27

Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.”

Neemia 3:25

Palal apoi, acela care, Părinte, pe Uzai, îl are, În fața unghiului lucrase. El – zidul – îl continuase În fața turnului de sus. Turnul acela a fost pus În fața casei unde-a stat Cel care fost-a împărat, Iar în vecinătatea ei, Fusese curtea temniței.

Proverbe 29:10

Cei care sunt neprihăniți, Întotdeauna sunt urâți De cei, de sânge, însetați, Deși ei sunt priviți ca frați. Dar viața lor e ocrotită De lumea cea neprihănită.

Ieremia 26:16

Poporul și al lui sobor De căpitani, prorocilor Și preoților, le-au vorbit: „Omul acesta, negreșit, Nu se arată vinovat Încât să fie morții, dat. În Numele Celui pe care, Drept Domn și Dumnezeu Îl are Al nostru neam, el ne-a vorbit. Deci nu trebuie pedepsit!”

Ieremia 32:2

Oastea lui Nebucadențar Împresurase, așadar, Ierusalimul. Ieremia Fusese-nchis, de Zedechia. În curtea temniței ședea, Care – pe-atuncea – se ținea De casele celui aflat, În Iuda pus, ca împărat.

Ieremia 37:21

Poruncă, dete Zedechia, Străjerilor, ca Ieremia, În curtea temniței, păzit, De-atunci să fie și hrănit, Cu pâine, zilnic. El putea, Parte de pâine a avea. În ulița brutarilor, Se făcea pâinea tuturor, Iar Ieremia a primit Pâine, până s-au isprăvit Rezervele de grâne-aflate, Pentru poporul din cetate. În curtea temniței, astfel, Mai multă vreme a stat el.

Ieremia 38:12

El îi vorbi prorocului: „Aceste zdrențe să le pui La subsiori și să le ții Legate sub aste frânghii.” Și Ieremia a făcut Așa precum i s-a cerut:

Ieremia 38:28

Prorocul însă-ntemnițat, În curtea temniței, a stat, Până când fost-a – negreșit – Ierusalimul cucerit.

Ieremia 38:6

Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.

Plângerile 3:58

Doamne, eu știu că-n orice vreme Doar Tu ai apărat, mereu, Pricina sufletului meu Și viața mi-ai răscumpărat!

Fapte 23:35

Îi spuse: „Te voi asculta, Când și pârâșii tăi vor sta Aici, alăturea de tine.” A poruncit ca, păzit bine, Să stea-n palatul lui Irod, Ferit, în ăst fel, de norod.

Fapte 24:27

Doi ani s-au scurs, în acest fel. Felix plecă, iar după el, Porcius – zis Festus – a venit. Pentru că Felix a voit Să facă după placul lor – Adică al Iudeilor – Pe Pavel, și când a plecat, El îl lăsă întemnițat.

Fapte 28:16

Când noi, la Roma, am sosit, Sutașu-ndată i-a luat, Pe-ntemnițați, și-apoi i-a dat Pe mâna căpitanului Străjerilor palatului. Lui Pavel, i-a îngăduit Să stea-ntr-un loc deosebit. Unui ostaș, la-ncredințat, În paza cărui, l-a lăsat.

Fapte 28:30

Pavel, o casă-a-nchiriat, La Roma, și, doi ani, a stat, În acel loc. El i-a primit Pe toți cei care au voit Să-l vadă. Vorbea orișicui,