Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 37:7 - Biblia în versuri 2014

7 „Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată ce vești aveți de dat Celui ce este împărat În Iuda și-a găsit că-i bine Să vă trimită pân’ la Mine: „Oștirea Faraonului Se-ntoarce-acum, în țara lui. Oștirea Egiptenilor Voia să vă dea ajutor, Dar în Egipt se-ntoarce iară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Să vorbiți astfel regelui lui Iuda care v-a trimis la Mine să Mă întrebe: ‘Iată că armata lui Faraon, care a ieșit să vă ajute, se va întoarce în țara ei, în Egipt,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 „Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, vorbește astfel: «Spuneți-i regelui celor numiți Iuda care v-a trimis la Mine, că armata faraonului care a ieșit din Egipt ca să vă ajute, se va întoarce înapoi în țara ei: în Egipt;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: „Așa să-i ziceți regelui lui Iúda care v-a trimis la mine să mă consultați: «Iată, armata lui Faraón care a ieșit în ajutorul vostru se va întoarce în țara ei, în Egipt!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce să spuneți împăratului lui Iuda, care v-a trimis la Mine să Mă întrebați: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în țara ei, în Egipt;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Așa să spuneți împăratului lui Iuda care v‐a trimis la mine să mă întrebați: Iată, oastea lui Faraon, care a ieșit în ajutorul vostru, se va întoarce în Egipt în țara sa.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 37:7
22 Mawu Ofanana  

Mai spuneți-i acelui care Este în Iuda, cel mai mare Și cari la mine v-au trimis: „Iată că Domnul a mai zis:


Cel care fost-a împărat Peste Egipt, n-a mai ieșit Din țară, căci i-a fost răpit – De împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are – Pământul ce se întindea Pornind chiar de la albia Pârâului Egiptului, La matca Eufratului.


Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.


Căci ajutorul așteptat Cari de Egipt le este dat, Nu e decât deșertăciune De-aceea eu și pot a spune Că ajutorul dobândit Doar „zarvă mare s-a vădit, Însă ispravă, nicidecum”.


Dacă-n Egipt te-ai încrezut, Află că sprijin ai avut Trestia frântă, ce rănește Mâna care se sprijinește Pe ea. Căci astfel se arată A fi, de fiecare dată, Marele Faraon pe care Egiptu-n fruntea sa îl are: O trestie care l-a-mpuns Și care palma i-a străpuns, Celui care se-ncrede-n el.


Acum, ce cauți să te duci Către Egipt ca să apuci, Să bei din apa Nilului? De ce bei apa râului Ce este în Asiria? De ce vrei tu, să bei din ea?


De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!


Cu mâinile pe cap, apoi – De-acolo – o să ieșiți voi, Căci Domnu-i leapădă pe cei În cari vă-ncredeți, iar cu ei Nu veți putea să izbutiți, În ceea ce voi vă doriți.”


Cuvântul spus de Ieremia, Când împăratul Zedechia Trimis-a pe Pașhur – cel care După-al său neam, părinți îi are Pe Malchia, Țefania, Precum și pe Maaseia. Cuvintele prorocului Erau din partea Domnului. Preot, Pașhur se dovedise, Iar împăratul îl trimise Pân’ la prorocul Domnului, Voind să afle planul Lui.


„Să-ntrebi”– zise Pașhur apoi – „Pe Domnul nostru, pentru noi, Căci Nebucadențar – cel care, În Babilon e cel mai mare – Cu oaste mare, a pornit Și-n contra noastră a venit. Poate că Dumnezeu va face, Iar, o minune, s-avem pace, Căci îl va-ndepărta apoi, Cu toată oastea, de la noi.”


În mare grabă, Zedechia Trimise pe Iucal – cel care, Pe Șelemia, tată-l are – Precum și pe Țefania – Pe fiul lui Maaseia, Preotul – să-i ducă solia Pân’ la prorocul Ieremia Și să îi spună, mai apoi: „Să mijlocești tu, pentru noi, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”


Oastea lui Faraon plecase Și de Egipt se depărtase. Haldeii care-mpresurau Ierusalimul – căci voiau Să-l cucerească – auziră Vestea și-n grabă-l părăsiră.


Atunci, cuvântul Domnului I-a zis astfel prorocului:


În zilele necazului Și-ale ticăloșiei lui, Ierusalimul ia aminte La zilele de dinainte, La bunătățile pe care Le-a tot avut fără-ncetare, De mult, în zilele lui bune Din vremile cele străbune. Când a căzut poporul lui În mâna-asupritorului, Nu s-a găsit nici un popor Ca să îi vină-n ajutor, Iar cei care îl dușmăneau, De prăbușirea lui, râdeau.


Privirile ni se sfârșeau, Iar ochii noștri se roteau Zadarnic după ajutor! Cătam cu toții, rugător, Către un neam și-am tot sperat, Dar izbăvire nu ne-a dat.


Căci cu oștire, Faraon Nu o să vină, ca apoi, Să îl ajute, în război, Când întăriri vor fi-nălțate Și șanțuri mari vor fi săpate Ca multe suflete să cadă În gheara nimicirii, pradă.


Apoi, această-mpărăție Nu va putea ca să mai fie O pricină aducătoare De-ncredere, casei pe care O are-n lume Israel. Aminte-și va aduce-astfel, De făr’delegea ce-o făcea Când spre Egipt se întorcea. Atuncea, ei vor ști că Eu Sunt Domn, precum și Dumnezeu.”


De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a cuvântat: „Pe cel care e împărat – Pe cel care e Faraon Și este, în Egipt, pe tron – Iată că am o supărare. Pentru necazul Meu cel mare, Am să-i frâng brațele. Astfel, Îi rup și brațul frânt și cel Care-i rămase bun și tare, Încât nu va mai fi în stare Să mânuiască sabia, Căci ea, din mâini, îi va cădea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa