Ieremia 37:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Când l-au văzut aceia cari Se dovedeau a fi mai mari, Pe Ieremia l-au bătut, Iar să-l asculte nu au vrut. După aceea, l-au luat Și-n temniță l-au aruncat, Căci temnița era făcută În casa ce a fost avută De Ionatan, acela care, Rangul de logofăt, îl are.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Aceștia s-au mâniat pe Ieremia, l-au bătut și l-au închis în casa scribului Ionatan, pe care o transformaseră în închisoare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Ei s-au mâniat pe Ieremia, l-au bătut și l-au închis în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în închisoare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Căpeteniile s-au mâniat pe Ieremía, l-au lovit și l-au pus în temniță, în casa lui Ionatán, scribul, căci făcuseră din ea închisoare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Căpeteniile, mâniate pe Ieremia, l-au lovit și l-au aruncat în temniță, în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniță.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Și mai marii s‐au mâniat pe Ieremia și l‐au bătut și l‐au pus în închisoare în casa lui Ionatan, cărturarul; căci din ea făcuseră o temniță.

Ieremia 37:15 Mawu Ofanana

Geneza 39:20

Tare de tot. L-a aruncat, Pe bietul Iosif, la-nchisoare. Erau, în temnița cea mare, Numai slujbași împărătești. Iosif pică printre acești.

2 Cronici 16:10

Asa, atunci, s-a mâniat Și-n temniță l-a aruncat Pe văzător, căci a-ndrăznit În acest fel să-i fi vorbit. Fiind furios pe văzător, Pe mai mulți oameni din popor, Asa, atunci, i-a apăsat, Căci era foarte supărat.

2 Cronici 18:26

Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine numai, să-l hrănească Și apă doar, să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori, veni-vom noi.”

Ieremia 18:23

Doamne, știi că au uneltit Și să mă prindă au voit. De-aceea, Doamne nu-i ierta! Nu șterge, dinaintea Ta, Al lor păcat! Fie loviți Și-n față-Ți, zacă prăbușiți! Lucrează împotriva lor Și-arată-Te necruțător, Atunci când vei găsi cu cale S-aduci vremea mâniei Tale!”

Ieremia 26:16

Poporul și al lui sobor De căpitani, prorocilor Și preoților, le-au vorbit: „Omul acesta, negreșit, Nu se arată vinovat Încât să fie morții, dat. În Numele Celui pe care, Drept Domn și Dumnezeu Îl are Al nostru neam, el ne-a vorbit. Deci nu trebuie pedepsit!”

Ieremia 32:2

Oastea lui Nebucadențar Împresurase, așadar, Ierusalimul. Ieremia Fusese-nchis, de Zedechia. În curtea temniței ședea, Care – pe-atuncea – se ținea De casele celui aflat, În Iuda pus, ca împărat.

Ieremia 37:20

Acum, ascultă – te rog eu – Tu împărate, domnul meu! Fie ca ruga mea rostită ‘Nainte-ți, să fie primită! Nu mă trimite la-nchisoare, Din nou, în casa ce o are Cel care, Ionatan, se cheamă Și-i logofăt. De bună seamă, Dacă voi merge înapoi, Mă tem că am să mor apoi!

Ieremia 37:4

Când acest lucru s-a-ntâmplat, Prorocul liber s-a aflat. Slobod umbla el prin popor, Ca să vorbească tuturor. Dar mai târziu, a fost luat Fiind în temniță-aruncat.

Ieremia 38:26

Tu să le spui: „Eu l-am rugat, Pe Zedechia – pe-mpărat – Să nu mă vâre la-nchisoare, Din nou, în casa cea în care Și înainte m-a trimis Și-i a lui Ionatan. I-am zis Să se arate-ndurător, Căci teamă mi-e că am să mor!”

Ieremia 38:6

Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.

Ieremia 39:15

Cuvântul Domnului, venit La Ieremia, când aflat Fusese el întemnițat În curtea temniței, i-a zis:

Matei 21:35

De gospodar, au fost uciși, Când au cerut vierilor Partea, pentru stăpânul lor.

Matei 23:34

De-aceea, Eu trimit, la voi, Proroci și înțelepți, și-apoi Și cărturari. Însă, aflați Că știu cum vor fi-ntâmpinați. Pe unii o să-i omorâți, Pe alții o să-i răstigniți; În sinagogi, pe-alți-i veți bate, Și-apoi, din cetate-n cetate, Pe toți o să îi prigoniți, Căci trebuie ca să plătiți Pentru întreaga voastră vină.

Luca 22:64

La ochi, c-o pânză, L-au legat, L-au pălmuit și-au întrebat: „Acum, ne spune, negreșit, Cine e cel ce Te-a lovit?”

Ioan 18:22

Atuncea, un aprod zelos, S-a ridicat, iute, de jos, Și, peste față, L-a lovit, Cu palma și-apoi I-a vorbit, Strigând înfuriat, de tot: „Cum poți, ca marelui preot, Să îi răspunzi, în acest fel?!”

Fapte 5:18

Și-n temniță i-au aruncat, Pe-apostoli. Dar, un mesager

Fapte 5:28

„Dar nu v-am poruncit noi, oare, Ca în ăst Nume, să-ncetați, Pe oameni, să-i mai învățați?! Voi, dimpotrivă – ce-ați făcut? – Ierusalimul l-ați umplut Cu-nvățături și căutați, Asupră-ne, să aruncați Sângele omului acel.”

Fapte 5:40

Cuvintele i-au auzit, Întreg Soborul a sfârșit Prin a îl asculta. Apoi, Pe-apostoli i-au chemat ‘napoi; Să-i bată cu nuiele-au pus, Iar după ce-n al lui Iisus Nume, opritu-i-au să-nvețe, Norodul și să dea povețe, I-au slobozit. Ei au plecat,

Revelația 2:10

Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.