Ieremia 37:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ El a pornit atunci de-ndată, Spre poarta care e chemată Drept „a lui Beniamin”, păzită De-o strajă-anume rânduită. Când l-a zărit acela care Era în strajă cel mai mare, Grabnic în față i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Eu văd, prea bine, că tu vrei Să mergi la oastea de Haldei!” Ireia, se numea cel care Era în strajă cel mai mare. Fecior i-a fost lui Șelemia Și-asemeni și lui Hanania.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicând: ‒ Tu vrei să dezertezi la caldeeni!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Dar când profetul Ieremia a ajuns la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor care se numea Ireia – fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania – l-a prins, zicându-i: „Tu vrei să dezertezi, fugind la caldeeni!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Când era la poarta lui Beniamín, acolo era căpetenia gărzii, al cărui nume era Iréia, fiul lui Șelemía, fiul lui Ananía. El l-a prins pe Ieremía, profetul, zicând: „Tu mergi la caldéi”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Când a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, era acolo și a pus mâna pe prorocul Ieremia, zicând: „Tu vrei să treci la haldeeni!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și a ajuns în poarta lui Beniamin și acolo era o căpetenie a străjii și numele lui era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania. Și el a prins pe Ieremia prorocul, zicând: Tu treci la haldei.

Ieremia 37:13 Mawu Ofanana

Ieremia 18:18

„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”

Ieremia 20:10

În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”

Ieremia 20:2

Lovindu-l pentru tot ce-a spus. Apoi, la poarta cea de sus – La Casa Domnului aflată, Drept „a lui Beniamin” chemată – L-a dus de l-a întemnițat Și în butuci el l-a legat.

Ieremia 21:9

Aceia cari vor rămânea Să stea-n cetate mai departe, De moarte au să aibă parte. Îi va ucide sabia Sau ciuma și cu foametea. Cei care pleacă, bunăoară, La oștile ce vă-nconjoară – Cari sunt ale Haldeilor – Și au să se predeie lor, În gheara morții n-au să cadă, Căci ei vor dobândi, drept pradă, Chiar viața, căci în ăst fel, iată, Aceasta le va fi cruțată.

Ieremia 27:6

Acuma, hotărât-am dar, Să-i dau lui Nebucadențar – Cari Îmi e rob și e pe tron, Drept împărat, în Babilon – Aceste țări. Îi mai dau lui Și fiarele pământului, Care supuse au să-i fie.

Ieremia 28:14

Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit: „Am să veghez Și-un jug de fier am să așez, Pe gâturile tuturor, Căci va sluji orice popor La Nebucadențar cel care, În Babilon este mai mare. Chiar fiarele pământului Supuse au să-i fie, lui!”

Ieremia 36:12

Apoi, acasă la-mpărat, În mare grabă, a plecat. Într-o odaie anumită Cari pentru scris e folosită De logofăt, el a intrat. Atunci – acolo – s-au aflat O parte dintre-aceia cari Peste popor erau mai mari. Fusese Elișama care, Rangul de logofăt, îl are; Apoi, fusese și Delaia Care-i feciorul lui Șemaia, Al lui Acbor fiu – Elnatan – Ghemaria al lui Șafan Și-apoi fiul lui Hanania Cari se chemase Zedechia.

Ieremia 38:1

În acel timp, Șefatia Al lui Matan, Ghedalia Al lui Pașhur, Iucal – cel care Pe Șelemia, tată-l are – Și cu Pașhur – cari se vădea Că fiu îi e lui Malchia – Au auzit cuvântul spus De Ieremia, când s-a dus În fața-ntregului popor, Vorbind spre știrea tuturor:

Ieremia 38:4

Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”

Ieremia 38:7

Ebed-Melec – cari se vădea A fi din Etiopia – Famen și dregător aflat La curte, lângă împărat, A auzit de Ieremia Și a fugit la Zedechia. La poarta care s-a chemat Drept „a lui Beniamin”, aflat Fusese împăratul, când

Plângerile 4:18

Ai noștri pași pândiți erau, Căci să ne-mpiedicăm voiau Cu toții, ca să încetăm, Pe ulițe, să mai umblăm. Sfârșitul ni se-apropia Și timpul ni se împlinea… Da, se părea că, negreșit, Pieirea noastră a sosit!

Amos 7:10

Atunci, Amația – acel Cari preot fost-a în Betel – Către Ieroboam – aflat Pe scaunul de împărat În Israel – soli a trimis Prin cari în acest fel a zis: „Iată că Amos se vădește Că împotrivă-ți uneltește, Iar țara Israelului Nu suferă cuvântul lui!

Zaharia 14:10

Precum e șesul cel pe care Valea Iordanului îl are, Așa va fi țara, pornind Din Gheba, la Rimon sosind, În părțile cele aflate La miazăzi de-acea cetate Care-i Ierusalim chemată. Cetatea fi-va înălțată Și-n liniște învăluită, Din poarta care e numită Drept „a lui Beniamin” pornind, La poarta cea dintâi sosind, Până la poarta unghiului, Până în fața turnului Pe care l-a-nălțat acel Ce se chema Hananeel Și pân’ la teascurile care Cel ce e împărat le are.

Luca 23:2

Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”

Fapte 24:13

Acele lucruri ce le-au spus – Pe care-n seama mea le-au pus – Voind să mă învinuiască, Nu pot ca să le dovedească.

Fapte 6:11

Ei, câțiva oameni, au tocmit Să zică: „Noi l-am auzit, Cum a vorbit, hulind, mereu, Pe Moise și pe Dumnezeu.”

2 Corinteni 6:8

În slăvi sau în ocări ce vin, Ori în vorbirile ce țin Atât de rău cât și de bine, Suntem priviți, de orișicine, Ca niște-nșelători, măcar Că spunem adevărul doar.