Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 37:10 - Biblia în versuri 2014

10 Chiar de ar bate-al vost popor Oștirile Haldeilor, Și chiar dacă puțini răniți Vor rămânea, și-atunci, să știți Că au să se ridice iară, Din cortul lor și peste țară Vor năvăli, până vor bate Și arde-vor astă cetate.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot se vor ridica și vor da foc acestei cetăți!»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor care luptă împotriva voastră și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot vor veni și vor da foc acestui oraș!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Căci chiar de ați lovi toată armata caldéilor cu care vă luptați și ar fi rămas dintre ei [numai] bărbați răniți, fiecare în cortul lui se va ridica și va arde în foc cetatea aceasta”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Și chiar dacă ați bate toată oastea haldeenilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămâne din ei decât vreo câțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui și ar arde cetatea aceasta cu foc.’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Căci chiar dacă ați fi bătut toată oastea haldeilor care se luptă împotriva voastră și ar fi rămas din ei numai bărbați răniți, totuși ei s‐ar scula fiecare în cortul său și ar arde cetatea aceasta cu foc.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 37:10
15 Mawu Ofanana  

Unii vor fi îngenuncheați, Prinși de război fiind luați, Și foarte mulți din ăst popor Vor fi în rândul morților. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.


Cei care vor fi prinși să știe Cum că străpunși – toți – au să fie, Iar cei cari fi-vor apucați, De sabie vor fi tăiați!


Al tău mormânt gol e lăsat, Pentru că fost-ai aruncat Departe de al tău mormânt. La fel ajuns-ai, precum cum sânt Și ramurile ofilite, Doar de dispreț învrednicite. Ești precum prada cea luată Cu sabia și lepădată Pe pietrele care podesc Groapa în cari se prăbușesc Stăpânii ei, căci ai ajuns Un hoit în care au pătruns Putreziciuni nimicitoare. Bun de călcat ești, în picioare.


O mie, veți fugi speriați, De-un singur om amenințați. Când cinci inși se vor înălța Și când vă vor amenința, Cu toții veți fugi apoi, Până când veți rămânea voi, Asemenea unui stâlp care Se află pe un munte mare, Sau asemenea steagului Aflat pe coama dealului.”


Privirile-Mi sunt îndreptate, Acuma, spre astă cetate, Pentru că-n vremea care vine, Voiesc să îi fac rău, nu bine. Am să o dau celui aflat, În Babilon, ca împărat, Iar el are să pună foc Cetății și acestui loc.”


Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.


Pe când Haldeii părăseau Ierusalimul și cătau, De el, a se îndepărta – Căci nu voiau a se lupta Cu oștile Egiptului, Venite-n ajutorul lui –


Haldeii vor veni în țară; Se vor întoarce înapoi Să năvălească peste voi; Cetății și acestui loc, Ei au ca să îi pună foc.”


„Să ascultați ce hotărâre A luat Domnul, cu privire La al Edomului ținut Și-apoi ce planuri a făcut Contra acelora pe care, Locuitori, Temanu-i are: „Iată, îi voi târî apoi, Asemeni unor slabe oi, Iar casele lor, părăsite Ajunge-vor, și pustiite!


Să ascultați dar, negreșit, Ce hotărâre a rostit Domnul și planurile Lui În contra Babilonului, Precum și a țării pe care Neamul Haldeilor o are! „Iată, îi voi târî apoi, Asemeni unor slabe oi! Cu-adevărat, îi pedepsesc Și casele le pustiesc.


Uciși, cadă-n țara pe care Neamul Haldeilor o are! Străpunși de vârful suliței, În Babilon, să fie ei, Pe-ale lui uliți, risipiți!


Domnul trântit-a la pământ, Pe cei care, viteji, îmi sânt. O oaste, a strâns El apoi, Și împotrivă-mi, cu război, Ea a pornit, să mă lovească Și tinerii să-mi nimicească. Precum în teasc, Domnu-a călcat, Peste cea care s-a chemat A fi drept fiica cea pe care Neamul Iudeilor o are.


Tunet, e glasul Domnului, Mergând în fața oștii Lui. Tabăra Lui e foarte mare. De-asemenea e foarte tare Acela care se vădește, Cuvântul, că îl împlinește. A Domnului zi se arată Mare a fi și-nfricoșată. Dar cine poate fi în stare Să suferă acea zi, oare?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa