Când toți, la curte, au venit, Iosia, astfel, le-a vorbit: „Vă poruncesc ca să plecați, Degrabă, să Îl întrebați Pe Domnul, ce are să fie Cu a lui Iuda-mpărăție, Cu mine și poporul meu, Pentru că a lui Dumnezeu Mare mânie s-a aprins Și-asupra noastră s-a întins, Căci nici părinții noști’ și-apoi – În vremea de acum – nici noi, Iată că nu am împlinit Ceea ce El ne-a poruncit. N-am făcut voia Domnului, Precum e scris, în cartea Lui.”
Ieremia 36:7 - Biblia în versuri 20147 Poate că se smeresc și-apoi, Se vor întoarce înapoi, Din căile lor cele rele, Din ale lor păcate grele. Poate că-ncearcă a fi buni ‘Nălțând spre Domnul rugăciuni, Căci mare e a Lui mânie. Urgia Lui gata-i să vie Și să lovească ăst popor Cari este neascultător – Așa precum l-a înștiințat – Cu tot ce l-a amenințat!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească7 Poate vor înălța o cerere înaintea Domnului și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia cu care a vorbit Domnul împotriva acestui popor“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20187 Poate vor face o rugăciune care să ajungă înaintea lui Iahve și se vor întoarce fiecare de la comportamentul lui rău – pentru că mânia și dezastrul pe care Iahve le-a pronunțat împotriva acestui popor sunt mari!” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 Poate va ajunge rugăciunea lor înaintea Domnului și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea, căci mare este mânia aprinsă a Domnului despre care a vorbit Domnul împotriva acestui popor”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului și se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia și urgia cu care a amenințat Domnul pe poporul acesta!” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19317 Poate că cererea lor va cădea înaintea Domnului și se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea; căci mare este mânia și furia pe care a rostit‐o Domnul împotriva acestui popor. Onani mutuwo |
Ieremia 36:7
36 Mawu Ofanana
Când toți, la curte, au venit, Iosia astfel le-a vorbit: „Vă poruncesc ca să plecați, De grabă, să Îl întrebați Pe Domnul, ce are să fie Cu a lui Iuda-mpărăție, Cu Israel și neamul meu, Pentru că a lui Dumnezeu Mare mânie s-a aprins Și-asupra noastră s-a întins, Căci nici părinții noști’ și-apoi – În vremea de acum – nici noi, Iată că nu am împlinit Ceea ce El ne-a poruncit. N-am făcut voia Domnului, Precum e scris în cartea Lui.”
Și pe când Ioiachim – cel care, Pe Iosia, părinte-l are – În Iuda a împărățit; Și până când a împlinit Ani unsprezece, ca-mpărat, Acela care s-a chemat Drept Zedechia, care – iată – Pe Iosia, îl are tată, Fiind în Iuda-nscăunat; Și până când a fost luat Ierusalimul – cum se știe – Pentru a fi dus în robie, În luna cinci a anului.
„Iată, Domnul oștirilor, Ce-i Dumnezeu în Israel, A cuvântat în acest fel: „Nenorocirile pe care Vi le-am vestit fără-ncetare, Le voi aduce peste voi, În vremurile de apoi. Ierusalimul – negreșit – Are să fie-atunci lovit. Lovite vor mai fi, la fel, Cetățile ce țin de el. Toate, voi le veți fi pățit, Pentru că v-ați înțepenit Grumazul și n-ați ascultat Poruncile ce vi le-am dat.”
De-aceea, fiu al omului, Din mijlocul poporului Acestuia, tu ai să pleci. Îți pregătește lucruri deci, Ce-ți trebuie-n călătorie Și-ți sunt folositoare ție. Să părăsești acest popor, În plină zi! Sub ochii lor, Pleacă din locu-n care ești, Ca un alt loc să îți găsești, Căci poate – de te vor vedea – Să înțeleagă, vor putea, Că sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită.
Asemeni zgurei, să vă iau, Precum se strânge în cuptor, Argint, fier, plumb sau cositor Și cum la fel – de bună seamă – În el se strânge și aramă Atunci când trebuie suflat În foc spre a fi ațâțat Ca în putere el să crească, Pentru ca tot să se topească. La fel și Eu vă strâng pe voi, Și am să vă topesc apoi.
Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide ochii și privește Ruinele și Te gândește Și la cetatea peste care Este chemat, fără-ncetare, Numele Tău! Îți cerem Ție, Nu pentru-a noastră curăție Lucrul acest, ci căutăm, Ruga aceasta s-o-nălțăm, Pentru-ndurarea Ta cea care Se-arată-a fi nespus de mare.
Nu sfâșiați, straiele, voi, Ci inimile, și-napoi Veniți la Cel care, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Căci El este îndurător Și îndelung e răbdător. De milă plin, S-a arătat Și-n bunătate e bogat. De relele ce le trimite – Asupră-vă îngrămădite – Și care-s gata ca să vie, Îi pare rău. Dar cine știe,
Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”
Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că vremea a sosit, Iar viața ta o să apună. Ai să adormi și împreună Cu-ai tăi părinți te vei afla. Oameni-acești se vor scula Și vor curvi cu dumnezei Necunoscuți, străini de ei, Pe care-n țară-au să-i găsească. Pe Mine-au să Mă părăsească, Iar legământul încheiat, Cu Mine, fi-va încălcat.
Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”
Zotsatsa