Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 36:5 - Biblia în versuri 2014

5 În urmă, Ieremia-a spus: „Eu sunt închis. Putință nu-i Să merg la Casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Apoi Ieremia i-a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu nu sunt lăsat să intru în Casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Apoi Ieremia i-a dat lui Baruc următoarea poruncă: „Eu sunt în arest și nu pot să mă duc la casa lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Ieremía i-a poruncit lui Barúh, zicând: „Eu sunt închis și nu pot să merg la casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu sunt închis și nu pot să merg la Casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și Ieremia a poruncit lui Baruc, zicând: Eu sunt închis, nu pot să intru în casa Domnului;

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 36:5
15 Mawu Ofanana  

M-am dus, în grabă, la Șemaia, Care e fiul lui Delaia Și al lui Mehetabeel. El mi-a vorbit, în acest fel: „Haidem la Casa Domnului! În mijlocul Templului Lui, Vreau, amândoi, ca să ședem Și ușile să le-ncuiem, Căci noaptea, ei vor tăbărî Asupră-ți și te-or omorî.”


Pe-ai mei prieteni i-ai gonit. O pricină de scârbă, eu Ajuns-am pentru ei, mereu. Tu m-ai închis și-am înțeles, Precum că nu pot să mai ies.


Lovindu-l pentru tot ce-a spus. Apoi, la poarta cea de sus – La Casa Domnului aflată, Drept „a lui Beniamin” chemată – L-a dus de l-a întemnițat Și în butuci el l-a legat.


Am așezat acel zapis – Care a fost de cumpărare – În mâna lui Baruc, cel care Era fiul lui Neriia, Precum și al lui Mahseia, În fața lui Hanameel Și-a celor cari erau cu el, Martori fiindu-i, negreșit, Căci ei zapisu-au iscălit. De față, încă, mai erau Iudeii care se aflau În număr mare-atunci și ei, Acolo-n curtea temniței.


Oastea lui Nebucadențar Împresurase, așadar, Ierusalimul. Ieremia Fusese-nchis, de Zedechia. În curtea temniței ședea, Care – pe-atuncea – se ținea De casele celui aflat, În Iuda pus, ca împărat.


Cuvântul Domnului, plecat Din ceruri, s-a înfățișat A doua oară cu solia Adusă pentru Ieremia, Pe când era, încă, închis, În curtea temniței, și-a zis:


Când l-au văzut aceia cari Se dovedeau a fi mai mari, Pe Ieremia l-au bătut, Iar să-l asculte nu au vrut. După aceea, l-au luat Și-n temniță l-au aruncat, Căci temnița era făcută În casa ce a fost avută De Ionatan, acela care, Rangul de logofăt, îl are.


Prorocul însă-ntemnițat, În curtea temniței, a stat, Până când fost-a – negreșit – Ierusalimul cucerit.


Îndată, ei l-au înhățat Pe Ieremia și-au găsit O groapă-n cari l-au azvârlit. Groapa aceea se vădea Că era a lui Malchia – Adică a acelui care, Pe împărat, părinte-l are – Și fost-a-n curtea temniței. Cu frânghii, în adâncul ei, Pe Ieremia-l pogorâră, Așa după cum hotărâră. Cu toate că ea nu avea Apă, era noroi în ea, Încât prorocu-ajunse-apoi Să se afunde în noroi.


Acuma însă, iată, eu Te izbăvesc de lanțul care Îți ține mâinile-n strânsoare. În Babilon, dacă voiești, Tu poți ca să mă însoțești. Acolo îți va merge bine, Căci voi avea grijă de tine. Dar dacă nu-ți place, să știi Că nu ești obligat să vii. În față, vreau a te uita: Privește, toată țara ta E înainte-ți. Poți s-apuci Ori încotro vrei să te duci. Ești liber, în ce vrei a face! Du-te și stai unde îți place!”


Ei, pe Hristos, oare-L slujesc? – Ca un ieșit din minți vorbesc – Atuncea, spun, la rândul meu, Că, mai mult decât ei, sunt eu. În osteneală, negreșit, Cu mult mai mult, m-am ostenit; În temniță, mai mult, am stat; Bătăi, mai multe-am îndurat; Primejdii, multe, m-au pândit Și-n pragul morții, m-am găsit!


„Iată de ce, eu – Pavel – sânt Întemnițat, pe-acest pământ, Al Domnului Hristos Iisus, Pentru voi, Neamurile, pus…


Al Evangheliei sol, sunt eu, Și-n lanțuri, sunt aflat, mereu. De-aceea spun cum că doresc, Necontenit, ca să vorbesc, Cu îndrăzneală, căci știu bine, Ce se așteaptă, de la mine.


Acum, eu sufăr, pentru ea Și am ajuns înlănțuit, De parcă rele-am făptuit. Dar al lui Dumnezeu Cuvânt Nu e legat, precum eu sânt.


Alții, batjocuri, au răbdat, Lanț și bătăi au căpătat Și au ajuns că, la sfârșit, Și temniță au suferit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa