Ieremia 36:4 - Biblia în versuri 20144 Atunci Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – De Ieremia-a fost chemat Și-apoi poruncă i s-a dat Să scrie ceea ce-i va spune Și într-o carte să adune Cuvântul cel venit de sus. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească4 Ieremia l-a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într-un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care i le spusese Domnul lui Ieremia. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20184 Ieremia l-a chemat pe Baruc – fiul lui Neria; și el a început să scrie într-un sul exact cum îi dicta Ieremia – toate cuvintele pe care i le spusese Iahve. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 Ieremía l-a chemat pe Barúh, fiul lui Nería, iar Barúh a scris pe sulul cărții, din gura lui Ieremía, toate cuvintele Domnului pe care i le spusese. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia, și Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19314 Și Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; și Baruc a scris în sulul de carte din gura lui Ieremia toate cuvintele Domnului pe care i le‐a vorbit. Onani mutuwo |
Am așezat acel zapis – Care a fost de cumpărare – În mâna lui Baruc, cel care Era fiul lui Neriia, Precum și al lui Mahseia, În fața lui Hanameel Și-a celor cari erau cu el, Martori fiindu-i, negreșit, Căci ei zapisu-au iscălit. De față, încă, mai erau Iudeii care se aflau În număr mare-atunci și ei, Acolo-n curtea temniței.
Când căpeteniile-aflară Lucrul acesta, îl chemară Pe-acela care se numea Iehudi, iar Netania Se dovedește tatăl lui. Mergând pe spița neamului, Lui Șelemia-i e fecior Și-apoi lui Cuși. În fața lor, Iehudi s-a înfățișat, Iar după ce porunci i-au dat, Grabnic la Templu l-au trimis. El mers-a la Baruc și-a zis: „Ascultă! Ia cartea cu tine Și vino, iute, după mine!” Atunci Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – A luat cartea și-a făcut Așa precum i s-a cerut.
În urmă, poruncit-a el, Fiului său Ierahmeel, Lui Șelemia – acel care, Pe Abdeel, părinte-l are – Precum și lui Seraia – cel Cari fiu îi e lui Azriel – Să-l prindă pe Baruc – cel care Rangul de logofăt îl are – Și pe prorocul Ieremia, Căci mare îi era mânia Care în suflet i-a pătruns. Dar Domnul, grabnic, i-a ascuns.
O altă carte-a fost luată De Ieremia și-a fost dată, În urmă, lui Baruc cel care, Pe Neriia, părinte-l are Și care logofăt fusese. În acea carte, el scrisese Cuvintele ce s-au aflat În cartea arsă de-mpărat, De Ioiachim, de-acela care Era în Iuda cel mai mare. Pe lângă vorbele aflate În cartea-ntâi, adăugate Au fost și altele, atunci, După cum Domnu-a dat porunci.
Iată poruncile rostite, De Ieremia, dăruite Feciorului lui Neria Precum și al lui Mahseia, Care, Seraia, s-a chemat, Atuncea când a fost plecat La Babilon, cu Zedechia, Cel ce avea împărăția În Iuda, pe când împlinea Ani patru, de când stăpânea. Seraia era cel mai mare Din cămărașii cei pe care Îi avusese-mpărăția, În vremile lui Zedechia.
Era în cel dintâi an chiar, Când ajunsese Belșațar Să fie-ncoronat, pe torn, Drept împărat, în Babilon. În vremea ‘ceea, Daniel Un vis avut-a și la fel Multe vedenii i s-au dat, Pe când era în al său pat. În urmă, Daniel a scris Ceea ce a văzut în vis, Iar lucrurile însemnate Ce îi fuseseră-arătate, Pe larg le povestise el.