Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 36:25 - Biblia în versuri 2014

25 Au stăruit, atunci, în van, Ghemaria, cu Elnatan Și cu Delaia, la-mpărat. El, însă, nu i-a ascultat Ci s-a înfuriat, pe loc, Și-a aruncat cartea, în foc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i-a ascultat,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au insistat înaintea regelui implorându-l să nu ardă sulul, el nu i-a ascultat;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Elnatán, Deláia și Ghemaría au insistat la rege ca să nu ardă sulul, dar el nu i-a ascultat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Elnatan, Delaia și Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea, dar el nu i-a ascultat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Ba încă Elnatan și Delaia și Ghemaria se rugaseră de împărat ca să nu ardă sulul, dar el nu i‐a ascultat.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 36:25
11 Mawu Ofanana  

Sângele lui, să nu-l vărsați! Mai bine să îl aruncați În astă groapă, din pustie!” Ruben avea de gând să vie, Să-l ia din groapă mai apoi, Spre-a-l duce-acasă, înapoi.


Omul cel rău într-una are Nerușinată-nfățișare; Dar omul cel neprihănit, Cărarea și-a-mbunătățit.


Poporul și al lui sobor De căpitani, prorocilor Și preoților, le-au vorbit: „Omul acesta, negreșit, Nu se arată vinovat Încât să fie morții, dat. În Numele Celui pe care, Drept Domn și Dumnezeu Îl are Al nostru neam, el ne-a vorbit. Deci nu trebuie pedepsit!”


Când Ioiachim a prins de veste Că Urie, în Egipt, este, Pe Elnatan – pe-acela care, Părinte, pe Acbor, îl are – Trimisu-l-a pe urma lui. Slujbași de-ai împăratului L-au însoțit în drumu-acel.


La Casa Domnului erau Cu toții strânși, când a venit Baruc acolo și-a citit Cuvintele lui Ieremia. El se suise în chilia Aflată-n curtea cea pe care, Sus, Casa Domnului o are, Lângă intrarea străjuită De noua poartă construită. Chilia ‘ceea se vădea A fi a lui Ghemaria, A logofătului cel care, Părinte, pe Șafan, îl are.


Apoi, acasă la-mpărat, În mare grabă, a plecat. Într-o odaie anumită Cari pentru scris e folosită De logofăt, el a intrat. Atunci – acolo – s-au aflat O parte dintre-aceia cari Peste popor erau mai mari. Fusese Elișama care, Rangul de logofăt, îl are; Apoi, fusese și Delaia Care-i feciorul lui Șemaia, Al lui Acbor fiu – Elnatan – Ghemaria al lui Șafan Și-apoi fiul lui Hanania Cari se chemase Zedechia.


Le-a spus dar: „Am păcătuit, Căci sângele nevinovat, Eu L-am vândut!” Ei s-au uitat, La Iuda, batjocoritor. Râzând, i-au spus zeflemitor: „Ce ne spui nouă? Treaba ta! Pleacă, și-n cale, nu ne sta!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa