Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 36:19 - Biblia în versuri 2014

19 În urmă, toți aceia cari Peste popor erau mai mari, Către Baruc au cuvântat: „Să-l iei pe Ieremia-ndat’ Și-ascundeți-vă bine-apoi, La adăpost ca să fiți voi! Nimenea să nu știe unde Aveți de gând a vă ascunte!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Atunci conducătorii i-au zis lui Baruc: ‒ Tu și Ieremia duceți-vă și ascundeți-vă și nu spuneți nimănui unde sunteți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Atunci conducătorii i-au zis lui Baruc: „Tu și Ieremia duceți-vă și ascundeți-vă; și nu spuneți nimănui unde sunteți!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Atunci, căpeteniile i-au zis lui Barúh: „Mergeți și ascundeți-vă tu și Ieremía și nimeni să nu știe unde sunteți!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Căpeteniile au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu și Ieremia, ca să nu știe nimeni unde sunteți.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și mai marii au zis lui Baruc: Du‐te, ascunde‐te, tu și Ieremia, și să nu știe nimeni unde sunteți.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 36:19
12 Mawu Ofanana  

„Pleacă de-aici, spre răsărit Și caută-ți un loc ferit, La apele Cheritului, Iar unde apa râului Iordanu-n fața sa îl are, Ai să îți faci ascunzătoare.


Viu este Domnul Dumnezeu, Că peste tot, stăpânul meu Trimis-a oameni să te cate. Când se spunea, în vreo cetate, Că nu te afli-n locu-acel, Să jure-ndată-i punea el – Pe împăratul locului Și pe întreg poporul lui – Precum că ei nu te-au zărit.


De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. –


Domnul, furios pe-Amația Pentru tot ceea ce făcea, Trimise un proroc la el Și i-a vorbit, în acest fel: „De ce-ai luat zeii pe care Poporul din Seir îi are, Când ei – așa cum ai văzut – Să-i izbăvească, n-au putut, Din mâna ta?” Amația,


Neprihăniții biruiesc Și mare slavă dobândesc; Dar când cei răi sunt înălțați, Toți se ascund, înspăimântați.


Poporul și al lui sobor De căpitani, prorocilor Și preoților, le-au vorbit: „Omul acesta, negreșit, Nu se arată vinovat Încât să fie morții, dat. În Numele Celui pe care, Drept Domn și Dumnezeu Îl are Al nostru neam, el ne-a vorbit. Deci nu trebuie pedepsit!”


În urmă, poruncit-a el, Fiului său Ierahmeel, Lui Șelemia – acel care, Pe Abdeel, părinte-l are – Precum și lui Seraia – cel Cari fiu îi e lui Azriel – Să-l prindă pe Baruc – cel care Rangul de logofăt îl are – Și pe prorocul Ieremia, Căci mare îi era mânia Care în suflet i-a pătruns. Dar Domnul, grabnic, i-a ascuns.


Apoi, Amația s-a dus Până la Amos și i-a spus: „Hai, văzătorule! Ne lasă! Du-te la a lui Iuda casă! Du-te dar, ca să prorocești Și pâine-acolo, să găsești!


În ziua ‘ceea, la Iisus, Câțiva din Farisei s-au dus, Ca să-I vorbească. „Te grăbește!”, Îi spuseră, „și părăsește, Locul acesta-n graba mare, Pentru că vrea, să Te omoare,


Cuvintele i-au auzit, Întreg Soborul a sfârșit Prin a îl asculta. Apoi, Pe-apostoli i-au chemat ‘napoi; Să-i bată cu nuiele-au pus, Iar după ce-n al lui Iisus Nume, opritu-i-au să-nvețe, Norodul și să dea povețe, I-au slobozit. Ei au plecat,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa