Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 36:12 - Biblia în versuri 2014

12 Apoi, acasă la-mpărat, În mare grabă, a plecat. Într-o odaie anumită Cari pentru scris e folosită De logofăt, el a intrat. Atunci – acolo – s-au aflat O parte dintre-aceia cari Peste popor erau mai mari. Fusese Elișama care, Rangul de logofăt, îl are; Apoi, fusese și Delaia Care-i feciorul lui Șemaia, Al lui Acbor fiu – Elnatan – Ghemaria al lui Șafan Și-apoi fiul lui Hanania Cari se chemase Zedechia.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 s-a dus la palatul regelui, în camera scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Atunci s-a dus la palatul regelui, în camera scribului. Toți conducătorii erau acolo. Între cei prezenți erau: scribul Elișama, Delaia – fiul lui Șemaia –, Elnatan – fiul lui Acbor –, Ghemaria – fiul lui Șafan –, Zedechia – fiul lui Hanania – și toți ceilalți conducători.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 A coborât la casa regelui, în camera scribului și, iată, erau așezate acolo toate căpeteniile: Elișamá, scribul, Deláia, fiul lui Șemáia, Elnatán, fiul lui Acbór, Ghemaría, fiul lui Șafán, Sedecía, fiul lui Ananía, și toate căpeteniile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 s-a coborât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile: logofătul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toate celelalte căpetenii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 și s‐a coborât la casa împăratului în cămara cărturarului și, iată, toți mai marii ședeau acolo: Elișama, cărturarul, Delaia, fiul lui Șemaia, și Elnatan, fiul lui Acbor, și Ghemaria, fiul lui Șafan, și Zedechia, fiul lui Hanania și toți mai marii.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 36:12
13 Mawu Ofanana  

Apoi, la sine i-a chemat Pe Hilchia – preotul mare – Pe Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Pe al lui Mica fiu, Acbor, Și pe Asaia, cari – se știe – Era slujbaș la-mpărăție. Lângă aceștia, la-mpărat, Și logofătul s-a aflat.


Hilchia – preotul cel mare – Cu Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Și cu Asaia și Acbor, La Hulda merseră, căci ea Era nevasta ce-o avea Șalum – al lui Ticva fecior, Și-al lui Harhas – cari păzitor Era atuncea așezat, Peste veșminte, la-mpărat. Ea, prorociță, se vădea Și la Ierusalim ședea.


Când împăratul Iosia, Ani optsprezece împlinea – De când ajunse la domnie – La sine l-a chemat să vie, Pe logofătul ce-l avea. Ștefan, acesta se numea: Fiu, al Ațaliei, e el Și al lui Meșulam, la fel. La Casa Domnului, de-ndat’, A fost trimis de împărat, Care, astfel, i-a poruncit:


Când Ioiachin, la tron, venea, Ani optsprezece împlinea, Iar la Ierusalim a stat Timp de trei luni, ca împărat. Nehușta, mama sa-i chemată. Aceasta îl avea, drept tată, Pe Elnatan, cari se vădea Că din Ierusalim venea.


Când căpitanii cei pe care Neamul Iudeilor îi are Au auzit ce s-a-ntâmplat, Grabnic, la Templu-au alergat Și s-au îngrămădit apoi, În fața porții celei noi.


Când Ioiachim a prins de veste Că Urie, în Egipt, este, Pe Elnatan – pe-acela care, Părinte, pe Acbor, îl are – Trimisu-l-a pe urma lui. Slujbași de-ai împăratului L-au însoțit în drumu-acel.


Dar Ahicam – acela care, Părinte, pe Șafan, îl are – A fost cu Ieremia. El Nu s-a-nvoit, în nici un fel, Ca să îl lase pe proroc, Poporului din acel loc, Căci el era încredințat Că au să îl ucidă-ndat.”


Au stăruit, atunci, în van, Ghemaria, cu Elnatan Și cu Delaia, la-mpărat. El, însă, nu i-a ascultat Ci s-a înfuriat, pe loc, Și-a aruncat cartea, în foc.


Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”


În luna-a șaptea, Ismael, Cu zece oameni după el, A mers pân’ la Ghedalia. Fecior al lui Netania Și Elișama fost-a el. Știut este că Ismael Partea făcea, cu vița lui, Din neamul împăratului. La Mițpa sta Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Atunci când merse Ismael, Cu zece oameni, pân’ la el. Cu toți, la masă, au șezut Și au mâncat și au băut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa