Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 36:10 - Biblia în versuri 2014

10 La Casa Domnului erau Cu toții strânși, când a venit Baruc acolo și-a citit Cuvintele lui Ieremia. El se suise în chilia Aflată-n curtea cea pe care, Sus, Casa Domnului o are, Lângă intrarea străjuită De noua poartă construită. Chilia ‘ceea se vădea A fi a lui Ghemaria, A logofătului cel care, Părinte, pe Șafan, îl are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Atunci, din Casa Domnului, din camera scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții noi a Casei Domnului, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Atunci, din casa lui Iahve, din camera scribului Ghemaria – fiul lui Șafan – care era în curtea de sus la intrarea Porții Noi a casei lui Iahve, Baruc a stat și a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Barúh a citit din carte cuvintele lui Ieremía în casa Domnului, în camera lui Ghemaría, fiul lui Șafán, scribul, în curtea superioară, la intrarea Porții celei Noi a casei Domnului, în auzul întregului popor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Atunci, Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Șafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea porții celei noi a Casei Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și Baruc a citit de pe carte cuvintele lui Ieremia în casa Domnului, în cămara lui Ghemaria, fiul lui Șafan, cărturarul, în curtea de sus, la intrarea porții celei noi a casei Domnului, în urechile întregului popor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 36:10
17 Mawu Ofanana  

Șeia, apoi, a fost adus Și logofăt, el a fost pus. Șadoc și-Abiatar urmau: Aceștia doi, preoți, erau.


Fiul lui Ahitub – chemat Țadoc – fusese așezat Alături de acela care, Pe-Ahimelec, drept tată-l are Și cari se cheamă-Abiatar. Preoți erau ei așadar, Iar logofăt era Seraia.


Apoi, la curtea cea pe care Casa-n lăuntrul ei o are, S-au folosit pietre cioplite Cari, pe trei rânduri, sunt zidite. Tot pentru ea, s-au folosit Grinzi cari, din cedru s-au cioplit.


Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând. În vremea-n care a domnit Iotam în Iuda, s-a zidit Cea mai înaltă poartă care, Casa lui Dumnezeu o are.


Apoi, Eliachim – cel care, Pe Hilchia, părinte-l are – Cu Șebna – cel ce l-a-nsoțit, Căci logofăt era numit – Și cu al lui Asaf fecior – Ioah, cari fost-a scriitor – La Ezechia au plecat Și straiele și-au sfâșiat, Atunci când au istorisit Tot ce Rabșache a vorbit.


Când împăratul Iosia, Ani optsprezece împlinea – De când ajunse la domnie – La sine l-a chemat să vie, Pe logofătul ce-l avea. Ștefan, acesta se numea: Fiu, al Ațaliei, e el Și al lui Meșulam, la fel. La Casa Domnului, de-ndat’, A fost trimis de împărat, Care, astfel, i-a poruncit:


Când căpitanii cei pe care Neamul Iudeilor îi are Au auzit ce s-a-ntâmplat, Grabnic, la Templu-au alergat Și s-au îngrămădit apoi, În fața porții celei noi.


Dar Ahicam – acela care, Părinte, pe Șafan, îl are – A fost cu Ieremia. El Nu s-a-nvoit, în nici un fel, Ca să îl lase pe proroc, Poporului din acel loc, Căci el era încredințat Că au să îl ucidă-ndat.”


Epistola fusese scrisă De Ieremia și trimisă Prin Eleasa – prin cel care, Părinte, pe Șafan, îl are – Precum și prin Ghemaria Cari fiu îi e, lui Hilchia. Aceștia doi se dovedeau Precum că-n Babilon erau Trimiși de către Zedechia – Acela cari avea domnia În Iuda – șezând așadar, Pe lângă Nebucadențar. Iată cuvântul ce s-a zis Și în epistolă s-a scris:


I-am dus la Casa Domnului, Într-o chilie-a Templului. Astă chilie-o foloseau Cei care, din Hanan, erau. Hanan acela se vădea Feciorul lui Igdalia Și era omul Domnului. Aflată-a fost chilia lui, Deasupra celei ce-o avea Cel ce-i chemat Maaseia, Fiind al lui Șalum fecior, Din rândul ușierilor.


Când a-nceput de a citit Baruc, din curte a venit Mica, cel care se vădea Feciorul lui Ghemaria Și-a auzit, din gura lui Cuvântul scris, al Domnului.


Au stăruit, atunci, în van, Ghemaria, cu Elnatan Și cu Delaia, la-mpărat. El, însă, nu i-a ascultat Ci s-a înfuriat, pe loc, Și-a aruncat cartea, în foc.


Din astă pricină, tu ești Bun ca să mergi și să citești Cuvintele pe cari le-ai scris, Așa după cum Domnu-a zis. Citește-le poporului Care, la Casa Domnului, În ziua postului se-adună, Căci au să fie împreună Mulți din cetățile pe care Țara lui Iuda-n ea le are.


Atunci, Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – La Casa Domnului s-a dus Și a făcut precum i-a spus Prorocul Ieremia. El Citi poporului acel, Cuvintele ce le scrisese, După cum Domnul le spusese.


Numai Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – Te-ațâță astfel, încât vrei Să ne dai pradă la Haldei, Să piară unii dintre noi Și robi s-ajungă alți-apoi, La cel care e împărat, În Babilon înscăunat!”


Printre cei care i-a luat El, din cetate, s-au aflat, Atunci, și-un famen dregător, Care era conducător Al oamenilor de război, Cu șapte sfetnici, mai apoi – Cari pe-mpărat îl sfătuiau, Căci în a lui slujbă erau – Și-un logofăt de seamă, care Peste oștiri a fost mai mare. El era cel însărcinat, În acel timp, de împărat, Cu-nscrierea poporului, În oastea împăratului. De-asemenea, au fost luați Șaizeci de oameni, cari aflați Erau atuncea în cetate.


De-asemenea, se mai găsea Și o odaie ce dădea Spre tinda porții. În ăst loc, Jertfele cari arse în foc Urmau a fi, erau aduse Și în astă odaie puse. Aicea doar erau spălate Acele jertfe adunate, Acelea care se socot A fi drept ardere de tot.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa