Ieremia 35:4 - Biblia în versuri 20144 I-am dus la Casa Domnului, Într-o chilie-a Templului. Astă chilie-o foloseau Cei care, din Hanan, erau. Hanan acela se vădea Feciorul lui Igdalia Și era omul Domnului. Aflată-a fost chilia lui, Deasupra celei ce-o avea Cel ce-i chemat Maaseia, Fiind al lui Șalum fecior, Din rândul ușierilor. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească4 și i-am adus în Casa Domnului, în camera fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu. Aceasta era chiar lângă camera conducătorilor și deasupra camerei ușierului Maaseia, fiul lui Șalum. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20184 I-am adus în casa lui Iahve, în camera fiilor lui Hanan care era fiul lui Igdalia – omul lui Dumnezeu. Ea era chiar lângă camera conducătorilor și deasupra camerei ușierului Maaseia, fiul lui Șalum. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 și i-am făcut să vină la casa Domnului, la camera fiilor lui Hanán, fiul lui Igdalía, omul lui Dumnezeu, care era lângă camera căpeteniilor, care era deasupra camerei lui Maaséia, fiul lui Șalúm, păzitorul pragului. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 și i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Șalum, ușierul. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19314 și i‐am adus în casa Domnului, în cămara fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, care era aproape de cămara mai marilor, care era asupra cămării lui Maaseia, fiul lui Șalum, păzitorul pragului. Onani mutuwo |
Omul lui Dumnezeu s-a dus Pân’ la Ahab și-astfel i-a spus: „Eu vin din partea Domnului”, Să îți aduc cuvântul Lui: „Toți Sirieni-au zis, mereu, Precum că „Domnul Dumnezeu E dumnezeul munților Și nicidecum al văilor.” Pentru că astfel au vorbit, Iată, cu cale am găsit, Să dau oștirea lor cea mare, În mâna voastră. Fiecare, Atuncea, va vedea că Eu Sunt Domn, cu-adevărat, mereu.”
Când date-au fost aste porunci, O ladă mare-a fost adusă, De Iehoiada, și-apoi pusă, Lângă altar – la dreapta lui – Pe drumul Casei Domnului. O gaură-n capac avea Lada, spre a se pune-n ea, Argintul strâns de la popor, Argintul dat preoților. Toți preoții care păzeau Al casei prag – în ea – puneau Argintul Casei Domnului.
La poartă-atunci, a fost chemat, Spre-a fi, de pază, așezat, Chiar călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are. A fost o mare-nvălmășeală – Căci fiecare-a dat năvală – Iar omu-acela a picat Și în picioare-a fost călcat De gloata ce s-a îmbulzit. În felu-acesta, a murit, După cuvântul Domnului, Rostit prin slujitorul Lui, Atunci când a venit la el, Mai marele din Israel.
Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.”
Cuvântul spus de Ieremia, Când împăratul Zedechia Trimis-a pe Pașhur – cel care După-al său neam, părinți îi are Pe Malchia, Țefania, Precum și pe Maaseia. Cuvintele prorocului Erau din partea Domnului. Preot, Pașhur se dovedise, Iar împăratul îl trimise Pân’ la prorocul Domnului, Voind să afle planul Lui.
Ca și în vremea când veneau Și al lor prag și-l așezau Lângă al Meu, iar stâlpii lor Erau alături stâlpilor Care se dovedeau ai Mei, Când între Mine și-ntre ei Numai un zid fusese-aflat. În acest fel, neîncetat, Numele-Mi sfânt L-au pângărit, Prin urâciuni ce-au săvârșit. De-aceea, în mânia-Mi mare, I-am mistuit, fără cruțare.
Fiii lui Iuda au venit La Iosua și i-au vorbit, Pe când el, la Ghilgal, a stat. Caleb li s-a alăturat Și i-a-nsoțit. El e cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Cel ce fusese Chenizit. Caleb s-a dus și a vorbit: „Eu cred că-ți mai aduci aminte De-ale lui Dumnezeu cuvinte, Spuse lui Moise, despre mine Și totodată, despre tine, Pe vremea-n care ne găseam La Cades-Barnea și-așteptam.