Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 34:20 - Biblia în versuri 2014

20 Pe toți cei care-au săvârșit Lucrul acest ne-ngăduit, Am să îngădui ca, drept paradă, Pentru ai lor vrăjmași să cadă. Dușmanii mâinile-și vor pune Pe ei și-apoi, îi vor răpune, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Se vor hrăni din carnea lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 îi voi da în mâna dușmanilor lor și a celor ce încearcă să le ia viața. Cadavrele lor vor deveni mâncare pentru păsările cerului și pentru animalele sălbatice ale pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 îi voi da în mâinile dușmanilor lor și ale celor care intenționează să le ia viața. Corpurile lor moarte vor deveni mâncare pentru păsările (răpitoare) zburătoare și pentru animalele sălbatice de pe câmp.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 îi voi da în mâinile dușmanilor lor și în mâinile celor care caută viața lor, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor câmpului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 îi voi da în mâna vrăjmașului lor și în mâna celor ce le caută viața: și trupurile lor moarte vor fi ca mâncare păsărilor cerurilor și fiarelor pământului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 34:20
25 Mawu Ofanana  

Ce-l ce-n cetate o să piară Va fi mâncat de câini. Afară, Atunci când întâmpla-se-va Că o moară cineva, De păsările cerului Va fi mâncată carnea lui. Totul așa va fi-mplinit, Pentru că Domnul a vorbit.


Cel ce-n cetate o să piară Va fi mâncat de câini. Afară – Atunci când întâmpla-se-va Ca să îți moară cineva – De păsările cerului, Mâncată fi-va carnea lui.”


Cum morții noștri-au fost luați Și pradă păsărilor dați, Iar carnea credincioșilor Au dat-o pradă, fiarelor.


„De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta le-a vorbit La toți cei care se vădeau Din Anatot și cari voiau Să mă omoare, căci au spus: „În Numele Celui de Sus, Să nu cumva să prorocești, Dacă mai vrei ca să trăiești! Să faci așa precum am zis, Căci altfel, ai să fii ucis!”


Ajuns-a moștenirea Mea, A fi, acum, ca pasărea De pradă, ce-i împestrițată Și care e înconjurată De alte păsări, tot de pradă, Ce o așteaptă ca să cadă?” „Mergeți pe câmpuri, să strigați Și fiarele să le-adunați! Să vină dar, aici, la noi, Ca să mănânce mai apoi!”


O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”


Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.


Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.


De-aceea – iată – te voi da În mâinile acelor care Voiesc, mereu, să te omoare, La cei de care te speriai Și-n fața căror tremurai, Te dau lui Nebucadențar, Te dau Haldeilor, drept dar.


Dar împăratul Zedechia, Cu jurământ, lui Ieremia, Îi zise-n taină: „Viu, mereu, E al nost’ Domn și Dumnezeu Care ne-a dat viață la toți, Căci fără nici o frică poți – Acuma – ca să îmi vorbești! Nu trebuie să te ferești, Pentru că nu te voi urî Și nici nu te voi omorî. Ba mai mult, nu vei fi lăsat În mâna celor ce-au cătat Ca să-ți ia viața.” Ieremia


La Ribla, i-a înjunghiat Pe-ai împăratului feciori, Precum și pe-ai săi slujitori, Pe căpeteniile cari În Iuda se vădeau mai mari. Sub ochii împăratului, Fiii și toți oamenii lui Au fost uciși. Apoi, cel care


Tu, pustiito, ce vei face? Cârmâzul vrei să te îmbrace. Cu aur ai să te gătești, Iar ochii ți-i sulemenești. Degeaba însă tu lucrezi Și vrei să te-nfrumusețezi. Ai tăi ibovnici se vădesc Precum că te disprețuiesc Și-n fiecare dimineață Vor ca să ieie a ta viață.


Pe Faraonul cel chemat Hofra, care-i înscăunat Peste Egipt, îl las să cadă Vrăjmașilor în mâini, drept pradă, Așa după cum e știut Că-n Iuda Eu i-am mai făcut Lui Zedechia, cel aflat Peste popor drept împărat, Atunci când a ajuns să cadă Lui Nebucadențar drept pradă, Adică celui cari, pe tron, Este-mpărat în Babilon, Care mereu îl dușmănea Și a lui moarte o dorea.”


Pe ai Elamului bărbați Îi fac să tremure, speriați – Mereu – în fața tuturor Celor ce sunt vrăjmași ai lor. Atuncea, toți dușmani-acei Au să aducă, peste ei, Necazuri și mânia Mea. Eu Îmi voi scoate sabia, Cu ea ca să îi urmăresc, Până când am să-i nimicesc.”


Doar trupuri moarte-ale celor Care sunt din acest popor, Zărite fi-vor, pe câmpie, Ajungând hrană ca să fie Doar fiarelor pământului Și păsărilor cerului, Cari n-au să fie alungate Căci nu pot a mai fi speriate.


Iată că Domnul Dumnezeu A zis așa: „Te voi da Eu, În mâinile celor pe care Tu îi urăști cu-nverșunare, De care te-ai înstrăinat Și inima ți-ai depărtat.


Și în pustie aruncat, Cu peștii care te-nsoțesc, Care – de tine – se lipesc. Pe fețele ogoarelor, Tu și cu peștii apelor Cari ale tale zici că sânt, Ajunge-vei pus la pământ Și nu vei mai fi ridicat, Nici nu vei mai fi îngropat; Ci hrană fi-vei fiarelor Și-asemenea păsărilor.


Iată dar că vei fi luat Și-am să te-azvârlu pe uscat. Te voi întinde pe câmpie, Iar păsările au să vie, Pe tine, ca să se așeze. Din tine-au să se ospăteze, Atuncea, fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Cu morții tăi, ai să hrănești Păsări și fiare pământești – Și nu va fi nimeni, la voi, Spre a le alunga apoi.


Și-n urmă, a adăugat: „Vino la mine, și-am să-ți iau Carnea, căci vreau ca să o dau La fiarele pământului Și păsărilor cerului!


Domnul te dă pe mâna mea! Capul, eu – azi – ți-l voi tăia, Iar stârvurile tuturor, Din oastea Filistenilor, La păsările cerului Și fiarelor pământului, Am să le dau, spre-a fi mâncate, Și toate fi-vor săturate. Pământul va afla, astfel, Cum că poporul Israel, Nu-i singur, pentru că, mereu, Alături lui, e Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa