Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 34:17 - Biblia în versuri 2014

17 De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 De aceea, așa vorbește Domnul: «Pentru că nu M-ați ascultat și nu ați vestit eliberarea pentru fratele și pentru semenul vostru, iată, vestesc și Eu împotriva voastră ‘eliberarea’, zice Domnul, ‘eliberarea’ sabiei, a molimei și a foametei. Vă voi face un motiv de groază pentru toate regatele pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Din această cauză, Iahve vorbește acum zicându-vă: «Pentru că nu M-ați ascultat și nu ați proclamat (definitiv) eliberarea pentru fratele și pentru semenul vostru, să știți că anunț și Eu împotriva voastră ‘eliberarea’. Acesta este mesajul lui Iahve. Voi aduce ‘eliberarea’ sabiei, a epidemiei și a foametei. Vă voi face un motiv de oroare pentru toate regatele pământului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 De aceea, așa vorbește Domnul: „Voi nu m-ați ascultat, ca să vestiți eliberare fiecare pentru fratele său și fiecare pentru semenul său. Iată, – oracolul Domnului – eu vă vestesc libertatea [de a fi dați] sabiei, ciumei și foametei și vă voi da să fiți de groază pentru toate regatele pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 De aceea așa vorbește Domnul: ‘Nu M-ați ascultat ca să vestiți slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră’, zice Domnul, ‘slobozenia sabiei, ciumei și foametei și vă voi face de pomină printre toate împărățiile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 De aceea așa zice Domnul: Voi nu m‐ați ascultat ca să vestiți fiecare slobozenie fratelui său și fiecare aproapelui său: iată, zice Domnul, eu vestesc asupra voastră slobozenia sabiei, ciumei și foametei, și vă voi da să fiți mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 34:17
26 Mawu Ofanana  

Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.


Și dacă îți va zice-apoi, „Dar unde să ne ducem noi?”, Tu le vei spune astfel: „Eu Spun doar ce zice Dumnezeu: „La moarte meargă – negreșit – Cel ce la moarte e sortit. La sabie, meargă acei Care sortiți sunt sabiei. La foamete meargă apoi Aceia care, dintre voi, La foamete au fost sortiți, Iar cei ce robi sunt hărăziți Au să se ducă în robie, Căci astfel trebuie să fie!”


De pomină-i voi face Eu, Printre popoare-a fi mereu, Din pricină că am văzut Toate pe câte le-a făcut – Chiar în Ierusalim – cel care, Pe Ezechia, tată-l are. El este-n Iuda împărat Și drept Manase e chemat.


Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.


„Le voi trimite sabia, Cu ciuma și cu foametea. O să ajungă ăst popor, Asemenea smochinelor Ce se vădesc atât de rele, Că nu pot fi mâncate ele.


Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.


Jur împrejur, lângă cetate, Șanțuri adânci au fost săpate Ce seamănă amenințare. Cădea-va-ntreaga ei suflare, În mâinile oștirilor Cari sunt ale Haldeilor. Cetatea fi-va doborâtă, Pentru că ea va fi lovită Cu sabia și-asemenea Cu ciuma și cu foametea. Tot ceea ce Tu ai rostit Are să fie împlinit!


Și totuși, Tu m-ai îndemnat Și-n acest fel ai cuvântat: „Ia-ți un ogor, să-l stăpânești Și în argint să îl plătești. Apoi, la cumpărarea lui, Ai grijă, martori, să îți pui!”, Cu toate că cetatea – iată – Haldeilor le va fi dată!”


Așa vorbește Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – De-astă cetatea despre care Ziceți în felu-acesta: „Are S-ajungă de a fi lovită De oști și de-a fi biruită De către cel ce e pe tron, Ca împărat, în Babilon. O s-o lovească sabia, Cu ciuma și cu foametea”;


Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Când Zedechia a făcut O învoială și-a cerut Poporului ce se vădea Că la Ierusalim ședea, Ca să vestească, peste fire, Atunci, o mare izbăvire A robilor. El le-a cerut,


„Domnul a zis: „Să știți dar voi, Că peste toți cei care-apoi Vor rămânea-n astă cetate, Moartea – curând – se va abate. Îi va ucide sabia, Cu ciuma și cu foametea. Dar să mai știți voi că toți cei Ce se vor duce la Haldei, În gheara morții n-au să cadă, Căci viața va fi a lor pradă.”


Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


Cu judecata ce-o rostiți, Cu ce măsură folosiți, La rându-vă veți fi și voi, De alții, judecați. Apoi, Primi-veți, ce-aveți de luat, Precum la alți-ați măsurat.


Nu vă-nșelați, căci „Dumnezeu Nu poate fi batjocorit”. Ce semeni, seceri – negreșit.


Când vă veți lămuri apoi, Că a mințit martorul, voi Aveți a-i face, negreșit, Așa precum a plănuit Să-i facă el, aproapelui, Pe baza mărturiei lui. Să scoți dar, răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.


Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.


Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


Oameni-aceștia au vărsat, Mereu, sângele sfinților, Precum și al prorocilor. Pentru că astfel s-au purtat, Și Tu, acum, sânge le-ai dat Să bea, căci sunt niște nemernici Și de pedeapsa Ta, sunt vrednici.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa