Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 34:16 - Biblia în versuri 2014

16 Însă pe urmă, am văzut Că vorbele nu v-ați ținut, Ci în picioare le-ați călcat Când înapoi vi le-ați luat. Numele Meu L-ați pângărit, Pentru că voi i-ați înrobit, Din nou, pe cei eliberați Cari din robie-au fost scăpați.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Dar acum v-ați răzgândit și, astfel, Mi-ați batjocorit Numele. Fiecare dintre voi și-a luat înapoi sclavul și sclava pe care îi lăsase liberi, în voia lor, și i-ați forțat să devină iarăși sclavii și sclavele voastre».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Dar acum v-ați răzgândit; și Mi-ați profanat astfel numele! Fiecare dintre voi și-a luat înapoi sclavul și sclava pe care îi eliberase și pe care îi lăsase să meargă oriunde au vrut. Astfel, i-ați forțat să devină din nou sclavul și sclava voastră!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Dar v-ați întors [de la decizie] și ați profanat numele meu, pentru că fiecare l-a făcut să se întoarcă pe sclavul său și fiecare, pe sclava sa pe care-i lăsaserăți liberi, după dorința lor, și i-ați forțat să vă fie sclavi și sclave”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Dar pe urmă v-ați luat vorba îndărăt și Mi-ați pângărit Numele, luând iarăși înapoi fiecare pe robii și roabele pe care-i sloboziserăți și-i lăsaserăți în voia lor, și i-ați silit să vă fie iarăși robi și roabe.’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 dar v‐ați întors și ați pângărit numele meu și ați adus îndărăt fiecare pe robul său și fiecare pe roaba sa, pe care i‐ați lăsat slobozi la voia lor și i‐ați silit ca să fie robi și roabe.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 34:16
15 Mawu Ofanana  

Să nu ia-n deșert, cineva, Numele Domnului, cumva. Căci Dumnezeu, nepedepsit – Pe cel care a îndrăznit Să ia-n deșert Numele Lui – Nu o să-l lase. Nimănui, Acest fapt, nu-i e-ngăduit, Și aspru fi-va pedepsit.


În urmă, ei s-au răzgândit Și astfel și-au adus apoi, Robii și roabele-napoi, Silindu-i robi ca să le fie.


Voi, prin minciuni, necontenit, Mâhniți pe cel neprihănit, Deși Eu nu l-am întristat. Voi, să-ntăriți, ați căutat, Brațele celui ce e rău. N-ați încercat, din drumul său, Să îl întoarceți înapoi, Viață făgăduindu-i voi.


Dar dacă cel neprihănit Se va abate, la sfârșit, De la a lui neprihănire Și-apoi, mânat de o rea fire, Va face urâciuni, știute Că de cel rău doar sunt făcute, Ar putea el să reușească, În acest fel, să mai trăiască? Nu! Iar neprihănirea-i toată, Avută-ntâi, va fi uitată, Pentru că omul s-a dedat La făr’delegi și la păcat. De-aceea-n rele – bunăoară – Omul acela o să moară.


Tu, casă a lui Israel, Ascultă ce a zis Acel Care e Domn și Dumnezeu: „Duceți-vă dar, vă-ndemn Eu, Pe-ai voștri idoli să-i slujiți! După aceea, o să știți, Pe Mine să Mă ascultați Și nu o să mai căutați Să pângăriți Numele Meu Cel sfânt, tot aducând, mereu, Toate-ale voastre daruri care Date au fost pentru mâncare, La cei cărora le slujeați, Pe care idoli îi aveați!


Atuncea când un om – vădit Precum că e neprihănit – Se va abate, fără știre, De la a lui neprihănire – Iar pe acest nou drum al său Are a se deda la rău – Un laț, am să îi însăilez Ca înainte-i să-l așez, Prin care el are să cadă Apoi, în plasa morții, pradă. Dacă tu n-ai să te grăbești, Ca vestea să i-o-mpărtășești – Iar omul moare, negreșit, Pentru păcatul săvârșit Fără să-i fie pomenită Viața ce-a fost neprihănită – Să știi că te voi căuta, Căci am să cer, din mâna ta, Sângele omului acel!


Numele-Mi sfânt va fi știut, Căci Îl voi face cunoscut În mijlocul lui Israel – Pentru că al Meu este el – Și nu-l mai las ca să greșească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească, Iar neamurile au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie, Că Eu sunt Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are!”


Ca, strâmb, să nu mărturisiți – Când pe-al Meu Nume, voi jurați – Ca să n-ajungeți vinovați Că necinstiți Numele Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu Și totodată, Domnul sânt!


„Dar voi, însă, Îl pângăriți, Pentru că iată cum vorbiți: „Spurcată-i masa Domnului! Ce se aduce-n fața Lui Este mâncare fără preț Și vrednică e de dispreț!”


„Prin faptul că-Mi sunt închinate Numai bucate necurate, De către voi, pe-al Meu altar! Cu toate-acestea însă, iar Venita-ți și M-ați întrebat: „Dar, cu ce oare, Te-am spurcat?” Prin faptul că voi ați vorbit Și-ați zis: „E de disprețuit Ce este pus în fața Lui, Adică-n fața Domnului!”


„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa