Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 34:14 - Biblia în versuri 2014

14 „Să treacă șapte ani și-apoi, Liberi voiesc să-i lăsați voi, Pe toți cei care vă sunt frați Și cari la voi, robi sunt aflați. Cel care ți se vinde ție Și frate-ți e, liber să fie. Și sora ta, de-asemenea, Să fie liberă și ea.” Ai voști’ părinți nu au urmat Poruncile ce le-am lăsat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 ‘După șapte ani, fiecare dintre voi să-l lase să plece liber pe fratele său evreu, care i se vinde ca sclav. Șase ani să-ți slujească, apoi să-l eliberezi’. Însă strămoșii voștri nu M-au ascultat și nu și-au plecat urechea la ce le-am spus.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 ‘După șapte ani, fiecare dintre voi să elibereze pe fratele lui care este evreu și care i se vânduse lui ca sclav. Șase ani să îți slujească; apoi să îl eliberezi!’ Dar strămoșii voștri nu M-au ascultat și nu și-au aplecat urechea la ce le-am spus.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 «La sfârșitul a șapte ani, fiecare să-l lase liber pe fratele său evreu care ți s-a vândut și te-a slujit șase ani; să-l lași [să plece] liber de la tine». Dar părinții voștri nu m-au ascultat și nu și-au plecat urechea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 «După șapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; șase ani să-ți slujească și apoi să-l lași slobod de la tine.» Dar părinții voștri nu M-au ascultat și n-au luat aminte la Mine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 După trecere de șapte ani să lăsați fiecare pe fratele său evreu care s‐a vândut ție și ți‐a slujit șase ani: să‐l lași slobod de la tine. Dar părinții voștri nu m‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 34:14
28 Mawu Ofanana  

Nimeni n-a fost, în Israel, Care să fi făcut la fel Precum Ahab. El s-a vândut Și foarte mult rău a făcut, Pentru că fost-a, ne-ncetat, De Izabela ațâțat. Doar ea l-a dus pe soțul său – Întotdeauna – către rău.


Dar Solomon nu a luat – Pentru corvoadă – vreun bărbat Dintre copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are. Ei erau oameni de război: Slujbași și căpitani apoi, Cârmuitorii carelor Precum și-ai călăreților.


Pe ai lui Iuda fii, apoi, Credeți că robi îi faceți voi? Cei din Ierusalim ieșiți, La voi ajunge-vor robiți? Prin felu-n care vă purtați, Nu sunteți, oare, vinovați, Față de Domnul Dumnezeu?


Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.


Totuși, mulți ani Tu i-ai răbdat Și multe înștiințări le-ai dat, Prin Duhul și prorocii Tăi. Dar ei, cu toți, s-au vădit răi Și n-au vrut ca să ia aminte La sfintele Tale cuvinte. Atunci, ai dat al lor popor, În mâinile vrăjmașilor. Neamuri străine au venit Și peste el a stăpânit.


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.


Pe-ai voști’ părinți i-am înștiințat Din ziua-n care i-am scăpat Din al Egiptului ținut Și până azi, cum ați văzut. Din zori de zi, le-am spus mereu: „Să ascultați de glasul Meu!”


Căci ai lui Israel copii, Precum și ai lui Iuda fii, Din tinerețe au făcut Doar lucruri ce nu Mi-au plăcut. Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, M-au mâniat – prin ce-am văzut Că ale lor mâini au făcut.


Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!


„Tu, fiu al omului, dorești Ca să îi judeci? De voiești, Pune-le-n fața ochilor Păcatele părinților Și-a lor întreagă urâciune!


Dar să M-asculte, n-au voit, Pentru că ei s-au răzvrătit, În contra Mea. N-au căutat – Așa precum i-am îndrumat – Ca urâciunile aflate La ei, să fie lepădate. N-au lăsat idolii pe care Țara Egiptului îi are Și-n felu-acesta M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să mă gândesc să fac să vie, Îndată, apriga-Mi mânie, Pe creștetul poporului, În mijlocul Egiptului.


Al cincizecilea an, să știți Că trebuie să îl sfințiți. Dați veste, peste-ntreaga fire, Că a venit o slobozire În țară, peste toți acei Cari sunt locuitori ai ei. Anul acela, vreau să fie, Pentru voi, an de veselie. Către moșia ce o are, Se va întoarce fiecare; La ale voastre case-apoi, În acel an, să mergeți voi, Căci i se cere omului Să meargă la familia lui.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara lui Israel le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Neprihănitul, am văzut Cum că pe bani, a fost vândut. În cuget, n-au avut mustrări Când pe-o pereche de-ncălțări, Vândutu-l-au pe cel sărac.


Pe-argint, pe nevoiași apoi, Să-i cumpărăm, vom merge noi. În cuget n-o s-avem mustrări, Când pe-o pereche de-ncălțări, Pe cel sărac îl cumpărăm. În loc de grâu, codină dăm.”


Atâta spun: O, vai de mine, Căci iată, sunt nenorocit! De cine, fi-voi izbăvit, De trupul care-o să mă poarte, Neîncetat, doar către moarte?…


„Când șapte ani trec, fiecare Va trebui să dea iertare.


„Dacă din frații tăi Evrei – Fie bărbați, fie femei – În strâmtorare, au să vie Și au să ți se vândă ție, Doar șase ani să te slujești De ei și să îi slobozești În anu-al șaptelea apoi, Ca să se-ntoarcă înapoi. Liber să plece, de la tine, Căci slugi, mai mult timp nu-i vei ține.


Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa