13 „Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Eu am făcut un legământ, Cu cei care părinți vă sânt, Când din robia lor amară – Deci din Egipt – i-am scos afară. Atunci când i-am eliberat, Astă poruncă le-am lăsat:
13 „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am încheiat un legământ cu strămoșii voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa sclavilor, și le-am zis:
13 „Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, vorbește astfel: «Eu am ratificat un legământ cu strămoșii voștri atunci când i-am scos de pe teritoriul Egiptului, din casa sclaviei; și le-am zis:
13 Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: „Eu am încheiat o alianță cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa sclavilor, zicându-le:
13 „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am făcut un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei și le-am zis:
Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când
Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,
„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care rob ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.
Moise, din munte, a venit Și oamenilor le-a vorbit, Împărtășind poporului Vorba și legea Domnului. Poporul zise: „Tot mereu, Vom face ce-a zis Dumnezeu.”
Pe care Eu l-am poruncit Și-a fost de-ai voști’ părinți primit Când nu i-am lăsat ca să piară, Căci din Egipt i-am scos afară. Când din cuptorul cel de fier I-am scos, astfel le-am zis: „Vă cer Să ascultați de glasul Meu, Făcând ce vă voi spune Eu. Dacă o să Mă ascultați Și-al Meu cuvânt o să-l urmați, Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu, al vostru Dumnezeu.
Pe-ai voști’ părinți i-am înștiințat Din ziua-n care i-am scăpat Din al Egiptului ținut Și până azi, cum ați văzut. Din zori de zi, le-am spus mereu: „Să ascultați de glasul Meu!”
Nu-i precum cel pe cari, odat’, Cu-ai lor părinți l-am încheiat Când al Meu braț Mi l-am întins Și când de mână Eu i-am prins Ca din Egipt să-i scot afară Și să le dăruiesc o țară. Ei au călcat, apoi, mereu, Acel vechi legământ al Meu, Deși asupra lor vegheam Și astfel, drept de sorți, aveam.”
Căci la ai voști’ părinți, nimic Nu am avut ca să le zic, Despre adusul jertfelor, Atunci când pe al lor popor, Din al Egiptului ținut, L-am scos și liber l-am făcut.
Deci tu, pe oamenii acei, Cu pietre să-i ucizi, îndat’. Să moară, căci au căutat Să te îndemne înspre rău Și de la Dumnezeul tău Cari din robie te-a scăpat, Să te abată-au încercat.
Aminte să-ți aduci, mereu Că ai fost rob, dar Dumnezeu, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și, liber, te-a făcut, Pentru că te-a răscumpărat. De-aceea, astăzi, eu ți-am dat Astă poruncă. S-o păzești Și ne-ncetat să o-mplinești.
Mereu, să îți aduci aminte, De starea ta de mai ‘nainte: De vremea-n care locuiai La Egipteni și rob erai; De vremea-n care te-a luat Domnul și te-a răscumpărat Din starea-n care-ai fost atunci. De-aceea-ți dau aste porunci. Tu trebuie să le păzești Și ne-ncetat, să le-mplinești.”
Iată cuvintele ce sânt Cuprinse-n acel legământ De care Domnul I-a vorbit, Lui Moise, când i-a poruncit Ca să-l încheie – pentru El – Cu toți fiii lui Israel, În al Moabului ținut, Afară de cel ce-i făcut – După porunca Domnului – La muntele Horebului.
Iată ce vrem noi, de la tine: Apropie-te tu, mai bine, De-al nostru Domn. Porunca Lui, Să vii apoi și să ne-o spui. Vom asculta ce îți va spune Domnul și toți ne vom supune, Făcând precum a poruncit.”
„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care, rob, ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu Domnul, Eu te-am scos afară.
Numai pentru că v-a iubit Și-n felu-acesta, El a vrut Ca jurământul Său, făcut Părinților – precum se știe – Acuma, împlinit să fie. De-aceea, El v-a scos afară, Din a robiei casă-amară – Din țara Faraonului – Doar prin puterea mâinii Lui.
Seama luați, să nu vă fie Inima plină de mândrie Și-apoi, de Domnul, să uitați – De Cel de care-ați fost scăpați, Din al Egiptului ținut Și din robi, liberi v-a făcut;
Căci iată, numai Dumnezeu Este al nostru Domn, mereu. În al Egiptului ținut, Minuni și semne a făcut. Dintr-o robie grea și-amară, Ne-a scos și-apoi, ne-a dat o țară. Pe drumul ce l-am străbătut, Printre popoare am trecut Și numai Domnul Dumnezeu E Cel ce ne-a păzit, mereu.