Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 34:11 - Biblia în versuri 2014

11 În urmă, ei s-au răzgândit Și astfel și-au adus apoi, Robii și roabele-napoi, Silindu-i robi ca să le fie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Dar, mai târziu s-au răzgândit, au adus înapoi sclavii și sclavele pe care îi lăsaseră liberi și i-au forțat să le fie iarăși sclavi și sclave.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Dar mai târziu s-au răzgândit; și au adus înapoi sclavii și sclavele pe care îi eliberaseră, punându-i din nou să le slujească.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Însă, apoi, ei s-au întors [de la hotărâre] și i-au făcut să se întoarcă pe sclavii și pe sclavele pe care îi lăsaseră liberi și i-au forțat să fie sclavi și sclave.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Dar, mai pe urmă, s-au răzgândit, au luat înapoi pe robii și roabele pe care-i sloboziseră și i-au silit să le fie iarăși robi și roabe.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Dar după aceea s‐au întors și au adus îndărăt pe robii și roabele pe care‐i lăsaseră slobozi și i‐au silit să fie robi și roabe.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 34:11
25 Mawu Ofanana  

Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!


Cuvintele, de el rostite, Drept mincinoase-s dovedite Și pline de-nșelătorie, Pentru că el nu vrea să știe Ceea ce-nseamnă-nțelepciune Ca să lucreze-n fapte bune.


Văzându-se eliberat, Simțind că timp a căpătat Ca să răsufle, Faraon N-a vrut – de Moise și Aron – S-asculte, ci și-a împietrit Inima iar, și-a împlinit Atuncea – prin purtarea lui – Întocmai, spusa Domnului.


Chemă pe Moise și Aron, Le-a spus: „Rugați, pe Dumnezeu, Să ia, de pe poporul meu, Aceste broaște, căci voiesc, Pe-al Său popor, să-l slobozesc, Să meargă după voia Lui, S-aducă jertfe Domnului.”


Rugați pe Domnul, amândoi, Să nu mai dea iar, peste noi, Cu tunetul și piatra Lui, Căci dau drumul poporului Pe care-l are-n a mea țară, Să plece – să iasă afară – Așa precum a poruncit. Acum, nu va mai fi oprit.”


Cum câinele se-ntoarce – știți – ‘Napoi, la ceea ce-a vărsat, Și cel nebun va fi-nturnat Iarăși, la vechea-i nebunie.


Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu,


Poporul și aceia cari Se dovedeau a fi mai mari Au făcut astă învoială, Legatu-s-au – fără-ndoială – Să-și slobozească fiecare Pe frații pe cari, robi, îi are. Apoi, cu toții au făcut Așa precum li s-a cerut, Căci robii și i-au slobozit.


Atunci a trebuit să vie, De sus, cuvântul Domnului, La Ieremia, robul Lui. Cuvântul cel venit de sus, Aceste vorbe le-a adus:


Însă pe urmă, am văzut Că vorbele nu v-ați ținut, Ci în picioare le-ați călcat Când înapoi vi le-ați luat. Numele Meu L-ați pângărit, Pentru că voi i-ați înrobit, Din nou, pe cei eliberați Cari din robie-au fost scăpați.”


Pe cel care, peste popor, Se află pus drept împărat Și, Zedechia, e chemat – Precum și pe aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari – Îi dau celui care, pe tron E așezat, în Babilon Și cari s-a depărtat de voi!


Oastea lui Faraon plecase Și de Egipt se depărtase. Haldeii care-mpresurau Ierusalimul – căci voiau Să-l cucerească – auziră Vestea și-n grabă-l părăsiră.


Ce să fac, oare, pentru voi, Iudo și Efraime-apoi? Evlavia-n a voastră viață E ca un nor de dimineață, E ca și roua-n câmpuri stând, Care va trece încurând.


Iată-i că se întorc ‘napoi, Dar nu la Cel Prea-Nalt. Apoi, Precum un arc înșelător, Se-arată-ntregul lor popor. Am hotărât ca toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari, Prin sabie, apoi, să cadă, În ale morții gheare, pradă, Din pricina vorbirii lor – A îndrăznelii vorbelor – De râs, când se vor fi făcut, În al Egiptului ținut.”


Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”


Când cineva își întâlnește Vrăjmașul, îi îngăduiește Apoi, să plece liniștit, Fără ca să-l fi pedepsit? Pentru ce-ai făcut azi, mereu, Să-ți răsplătească Dumnezeu!


Saul, în urmă, a vorbit: „Iată că am păcătuit. Întoarce-te dar, fiul meu, Căci nici un rău n-am să-ți fac eu, Pentru că astăzi, am văzut, Precum că tu ai fi putut Să mă omori, dar m-ai cruțat. Ca un nebun, eu am lucrat Și văd acum – fără-ndoială – Că săvârșit-am o greșeală.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa