Ieremia 34:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Poporul și aceia cari Se dovedeau a fi mai mari Au făcut astă învoială, Legatu-s-au – fără-ndoială – Să-și slobozească fiecare Pe frații pe cari, robi, îi are. Apoi, cu toții au făcut Așa precum li s-a cerut, Căci robii și i-au slobozit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Toți conducătorii și întregul popor care a intrat în legământ au acceptat fiecare să-și elibereze sclavul și sclava și să nu-i mai țină în sclavie. Ei au ascultat și le-au dat drumul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Toți conducătorii și toți oamenii din popor care au participat la ratificarea legământului, au acceptat fiecare să își elibereze sclavul și sclava și să nu îi mai țină (vreodată) în sclavie. Ei au ascultat și i-au eliberat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Toate căpeteniile și tot poporul care făcuseră înțelegerea au ascultat și fiecare i-a trimis liberi pe sclavul său și pe sclava sa ca să nu le mai slujească: au ascultat și le-au dat drumul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Toate căpeteniile și tot poporul care făcuseră învoiala s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul și roaba lui și să nu-i mai țină în robie. Ei au ascultat și le-au dat drumul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și toți mai marii și tot poporul, care intrase în legământ, au ascultat, ca fiecare să lase slobod pe robul său și fiecare pe roaba sa, ca să nu‐i mai facă robi: au ascultat și i‐au lăsat.

Ieremia 34:10 Mawu Ofanana

Exodul 21:2

De cumpăra-va cineva, Un rob, care-i evreu, cumva, Doar șase ani, rob să îl țină. Când anul șapte va să vină, Va trebui să-l slobozească, Fără ca robul să plătească Ceva, ca drept despăgubire.

Isaia 29:13

Domnul a zis: „Eu văd prea bine, Când se apropie de Mine Poporu-acesta se vădește Că doar cu gura Mă cinstește. Inima, însă, el și-o ține, Mereu, departe-a fi de Mine, Iar teama ce-o împărtășește Față de Mine, se vădește Că este numai o măsură De omenească-nvățătură, Ținând de datina pe care Poporu-acesta doar, o are.

Ieremia 26:10

Când căpitanii cei pe care Neamul Iudeilor îi are Au auzit ce s-a-ntâmplat, Grabnic, la Templu-au alergat Și s-au îngrămădit apoi, În fața porții celei noi.

Ieremia 26:16

Poporul și al lui sobor De căpitani, prorocilor Și preoților, le-au vorbit: „Omul acesta, negreșit, Nu se arată vinovat Încât să fie morții, dat. În Numele Celui pe care, Drept Domn și Dumnezeu Îl are Al nostru neam, el ne-a vorbit. Deci nu trebuie pedepsit!”

Ieremia 34:11

În urmă, ei s-au răzgândit Și astfel și-au adus apoi, Robii și roabele-napoi, Silindu-i robi ca să le fie.

Ieremia 34:19

Și când în ăst fel vă vorbesc, Aflați precum că Mă gândesc La căpeteniile cari Sunt, în Ierusalim, mai mari, Precum și-n a lui Iuda țară, Pentru că ei doar, când tăiară Vițelu-n două, am văzut, Printre bucăți, că au trecut; Apoi, alăturea de ei, Gândesc la preoții acei, La dregători și la popor, Precum și la famenii lor Cari de asemeni am văzut, Nestingheriți că au trecut Printre bucățile tăiate, Față în față, așezate –

Ieremia 36:12

Apoi, acasă la-mpărat, În mare grabă, a plecat. Într-o odaie anumită Cari pentru scris e folosită De logofăt, el a intrat. Atunci – acolo – s-au aflat O parte dintre-aceia cari Peste popor erau mai mari. Fusese Elișama care, Rangul de logofăt, îl are; Apoi, fusese și Delaia Care-i feciorul lui Șemaia, Al lui Acbor fiu – Elnatan – Ghemaria al lui Șafan Și-apoi fiul lui Hanania Cari se chemase Zedechia.

Ieremia 38:4

Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”

Levitic 25:10

Al cincizecilea an, să știți Că trebuie să îl sfințiți. Dați veste, peste-ntreaga fire, Că a venit o slobozire În țară, peste toți acei Cari sunt locuitori ai ei. Anul acela, vreau să fie, Pentru voi, an de veselie. Către moșia ce o are, Se va întoarce fiecare; La ale voastre case-apoi, În acel an, să mergeți voi, Căci i se cere omului Să meargă la familia lui.

Marcu 6:20

Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.