Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 33:7 - Biblia în versuri 2014

7 Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război Din Iuda, iar apoi – la fel – Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau în a lor țară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda și pe captivii lui Israel și îi voi așeza iarăși ca odinioară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Îi voi aduce înapoi pe captivii plecați din teritoriul numit Iuda și pe captivii din cel numit Israel; și îi voi așeza din nou ca în trecut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Îi voi face să se întoarcă din captivitate pe Iúda și pe Israél și-i voi reclădi ca mai înainte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și pe prinșii de război ai lui Israel și-i voi așeza iarăși ca odinioară.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și voi întoarce robia lui Iuda și robia lui Israel, și‐i voi zidi ca la început.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 33:7
28 Mawu Ofanana  

Când a adus Domnu-napoi Pe cei ce-au fost prinși de război Din al Sionului ținut, Parcă visam când i-am văzut.


Doamne, adu-i iar înapoi, Pe prinșii noștri de război, Ca niște râuri înspumate, Ce sunt în miazăzi aflate!


O! Izbăvirea de-ar veni Și din Sion de ar porni Pentru întregul Israel!… Are să vină timpu-acel, Când Domnul, prinșii de război, Îi va aduce înapoi. Atunci – în Iacov – o să fie O nesfârșită veselie. Mari bucurii – în timpu-acel – Are să aibă Israel.


Doamne, ești binevoitor, Cu țara Ta și-al Tău popor! Tu Doamne ai adus ‘napoi, Prinșii lui Iacov, de război.


Judecători voi pune iară – Precum erau odinioară – Și sfetnici îți voi fi făcut, Precum erau la început. Apoi, tu ai să ai să fii numită „Cetatea cea neprihănită Și credincioasă”. Negreșit,


„Străjerii tăi, pe zid, se-adună, Iar glasurile lor răsună, Căci ei sunt plini de bucurie Și chiuiesc de veselie, Că ochii lor pot ca să vază Cum Domnul, în Sion, Se-așează.


„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.


Oameni-aceștia vor avea, Din nou, bunăvoința Mea, Căci Eu îi voi aduce iară Să locuiască-n a lor țară. Am să-i așez, am să-i sădesc Și n-am să îi mai nimicesc. N-am să-i mai smulg din țara lor, Pe oamenii ăstui popor.


Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”


Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.


Fiii lui Iacov se arată A fi precum erau odată. Familia lui va rămânea Veșnic – apoi – în fața Mea, Iar Eu am să îi pedepsesc Pe toți cei cari îi asupresc.


Apoi a zis: „Vin zile, iată, Când voi aduce înapoi Pe cei cari sunt prinși de război Luați din Iuda și la fel, Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că sunt al Meu popor. Am dat, pentru părinții lor, O țară mare, minunată. Are să vină vremea – iată – Când înapoi, în acea țară, Pe toți ai Mei am să-i strâng iară Și vor lua în stăpânire Ceea ce au drept moștenire.”


Așa după cum am vegheat, Asupra lor – când i-am tăiat Sau când i-am smuls ori i-am lovit, I-am dărâmat și nimicit – La fel și-acum, când îi sădesc, Am să-i veghez și-am să-i zidesc. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit!”


Domnul mai glăsuise: „Iată, Vin zilele când, ridicată, Astă cetate o să fie. Se va zidi din temelie, Pentru cinstirea Domnului, Pornind din poarta unghiului Și ajungând la turnul cel Ce este-al lui Hananeel.


Am să te-așez din nou și – iată – Vei fi fecioara minunată A neamului lui Israel. Ai să te-mpodobești astfel – Iar – cu timpanele avute În vremile de mult trecute, Căci ai să fii iar, la mijloc, Când veselie e și joc.


Totuși, vă spun dar, tuturor, Că pe argint, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară; Zapisuri, iar, au să se scrie Și întărite au să fie Cu martori cari vor fi aflați Atât în Iuda așezați, Cât și-n Ierusalim, la voi, Sau împrejurul său apoi. Puși martori au să fie iară, Și în a lui Beniamin țară. De-asemeni, martori au să fie Și în cetăți de la câmpie, În cele-n miazăzi aflate, Ori sus, pe munte așezate. Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


„În țară, de veți rămânea, Vă fac să propășiți în ea, Pentru că nu vă nimicesc, Ci dimpotrivă, vă sădesc. Nu am să vă mai smulg apoi, Căci rău îmi pare, pentru voi Și pentru tot răul făcut, De care parte ați avut!


„Când vremea ‘ceea se arată, Când vin acele zile, iată Că ai lui Israel copii – Precum și ai lui Iuda fii – Se vor întoarce, căci se-adună Plângând, să meargă împreună, Să-L caute pe Domnul lor, Pe Dumnezeul tuturor.


Ascultă dar tu, cea pe care, Sionul, drept fiică, o are: Nelegiuirea, săvârșită De tine, este ispășită. Domnul nu are să mai vie Să te trimeată în robie. Dar ție, însă – cea pe care Edomul, drept fiică, o are – Are să-ți fie pedepsită Nelegiuirea săvârșită, Iar ale tale mari păcate, Pe față au să fie date.”


„De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe prinșii de război, Din Iacov, îi aduc ‘napoi Și voi avea milă astfel, De cei ce sunt din Israel. De al Meu Nume sfânt, gelos Am să fiu Eu, neîndoios.


Acolo, îi voi da-napoi Viile ei și fac apoi, Din valea care e chemată Acor, o ușă îndreptată Către nădejde. Cât va sta Acolo, iarăși va cânta, Ca și când tânără se-aflase Și din Egipt abia scăpase.


În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”


„Strigă și zi: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, A spus: „Cetățile acele Care se-arată ale Mele, De belșug, parte, vor avea, Pentru că Eu voi mângâia Sionu-atunci și – se-nțelege – Ierusalimu-l voi alege.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa