Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 33:5 - Biblia în versuri 2014

5 Gata pentru a înfrunta Oștirile Haldeilor Și când numărul morților, Șanțul acela-l va umplea Atunci când, în mânia Mea, Îi voi lovi-n fața cetății, Din pricină a răutății Ce o arată, tot mereu, Făcând, Fața să-Mi ascund Eu, Căci voi întoarce al Meu spate, Să nu privesc către cetate:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 când vor înainta să lupte împotriva caldeenilor, și care se vor umple de cadavrele celor pe care îi voi lovi în mânia și în furia Mea, deoarece, din cauza răutății lor, Îmi voi ascunde fața de cetatea aceasta:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Ele sunt pregătite pentru momentul când vor înainta să lupte împotriva caldeenilor. Se vor umple de corpurile moarte ale celor pe care îi voi lovi în mânia și în supărarea Mea violentă – pentru că din cauza răutății lor, Îmi voi ascunde (acum) fața de acest oraș. (Iahve zice:)

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Ei vin să lupte împotriva caldéilor și să le umple [casele] cu cadavrele oamenilor pe care am făcut să fie loviți în mânia și în furia mea, deoarece mi-am ascuns fața de cetatea aceasta din cauza întregii sale răutăți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 când vor înainta să lupte împotriva haldeenilor și când se vor umple cu trupurile moarte ale oamenilor pe care-i voi lovi în mânia Mea și în urgia Mea și din pricina răutății cărora Îmi voi ascunde Fața de această cetate:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Ei vin să se lupte cu haldeii, dar vin ca să le umple cu trupurile moarte ale oamenilor pe care i‐am lovit în mânia mea și în aprinderea mea și pentru toată răutatea cărora mi‐am ascuns fața de cetatea aceasta.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 33:5
16 Mawu Ofanana  

Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”


Nădejdea mea este mereu, În al meu Domn și Dumnezeu, Care – văzută – nu Își lasă Fața, de a lui Iacov casă. În El îmi pun încrederea, Căci El este nădejdea mea.


Ca vânturile ce pornesc Din răsărit, îl risipesc Când vor veni dușmanii lui. În zilele necazului, Îi întorc spatele și-astfel, Nu Îmi va mai păsa de el!”


Privirile-Mi sunt îndreptate, Acuma, spre astă cetate, Pentru că-n vremea care vine, Voiesc să îi fac rău, nu bine. Am să o dau celui aflat, În Babilon, ca împărat, Iar el are să pună foc Cetății și acestui loc.”


Ai zis că-n Babilon, apoi, Eu am să fiu prins de război Și că acolo mă vor ține Până-Și va aminti, de mine, Domnul, cari zis-a: „Nu cătați, Contra Haldeilor să stați! Dacă cu ei vă războiți, Izbândă n-o să dobândiți!”


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”


Domnul, apoi, Și-a lepădat Locașul sfânt și – negreșit – Altarul Și-a disprețuit. Palatele Sionului, În mâinile vrăjmașului – Pe urmă – Domnul le-a lăsat. În Casa Lui au răsunat Mari strigăte, triumfătoare, Ca-n zilele de sărbătoare.


N-am să-Mi ascund Fața de ei, Căci peste oamenii acei, Eu am să torn din Duhul Meu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Apoi, la Domnul, au strigat, Dar El, nici un răspuns, n-a dat. Strigătul lor nu va pătrunde Până la El, căci Își ascunde Fața, în vremile acele, Din pricină că fapte rele – Neîncetat – au săvârșit.


Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”


Am să-Mi ascund Fața, de ei, Căci au slujit alți dumnezei.


Și-apoi, în urmă, a vorbit: „Îmi voi ascunde, negreșit, De ei, de-acuma, Fața Mea, Și-abia atuncea vor vedea Care va fi al lor sfârșit, Pentru că ei s-au dovedit Că au ajuns un neam stricat. Necredincioși s-au arătat A-Mi fi acești copii ai Mei, Prin tot ceea ce-au făcut ei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa