Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 33:24 - Biblia în versuri 2014

24 „Dar, oare, nu ai auzit Când oamenii au glăsuit În acest fel: „Cu-adevărat, Două familii a lăsat Domnul, după ce le-a ales Și dintre neamuri le-a cules?” Oameni-aceștia dovedesc Că foarte mult disprețuiesc Poporul Meu. În ochii lor, Ei nici măcar nu-s un popor.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 „N-ai băgat de seamă că poporul acesta zice: «Domnul a lepădat cele două clanuri pe care le-a ales!»? Astfel, ei Îmi disprețuiesc poporul și nu-l mai consideră o națiune“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 „Nu ai observat că acest popor zice: «Iahve a abandonat cele două ‘clanuri’ pe care le-a ales!»? Astfel, ei Îmi desconsideră poporul și nu îl mai privește ca fiind o națiune distinctă.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 „Oare nu ai văzut ceea ce a vorbit poporul acesta: «Cele două familii pe care le alesese Domnul, le-a respins» și l-a disprețuit pe poporul meu ca să nu mai fie un neam înaintea lor?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 „N-ai băgat de seamă ce zic oamenii aceștia: ‘A lepădat Domnul cele două familii pe care le alesese’? Atât de mult disprețuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Oare n‐ai luat seamă ce a vorbit poporul acesta, zicând: Cele două familii pe care le‐a ales Domnul, le‐a lepădat? Așa disprețuiesc ei pe poporul meu încât nu mai este un neam înaintea lor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 33:24
29 Mawu Ofanana  

Zicându-și: „Iată, negreșit Că Dumnezeu l-a părăsit! Să-l înhățăm, căci nimenea, Scăpare, nu o să-i mai dea!”


„Veniți ca să îi nimicim! Nicicând să nu mai auzim, În lume, despre neamu-acel, Cari este al lui Israel!


Toți, într-o inimă doar, sânt Și-n contra Ta fac legământ:


Căci Dumnezeu e-ndurător Și nu-Și lasă al Său popor, Pentru că Lui nu-I stă în fire Să-Și lase a Sa moștenire.


Va înceta pizma pe care Neamul lui Efraim o are, Iar cei care se dovedesc Cum că pe Iuda-l dușmănesc, Atuncea fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți. Pe Iuda, Efraim – gelos – N-o să mai fie, ne-ndoios, Pentru că nu o să mai fie, Între aceștia, dușmănie.


Domnul o să aducă-apoi, Asupra ta – și peste voi – Zile cum nu s-au pomenit De-atunci de când s-a despărțit Iuda de cei pe care-i știm Precum că sunt din Efraim (Adică pe acel pe care Asiria în frunte-l are).


Cu toate că Eu am văzut, Ce fel de lucruri a făcut, Totuși, Mi-am zis că, mai apoi, Se va întoarce înapoi, La Mine, dar M-am înșelat, Căci ea nu M-a mai căutat. Și sora ei, de-asemenea – Cea care, Iuda, se numea – Martoră, la a ei curvie, A stat, plină de viclenie.


Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.


Dar te voi vindeca și iată Că rana ta va fi legată. De către ei ai fost numit Drept „Cel ce este izgonit”. Te-au mai numit „Sionul, casă De care nimănui nu-i pasă”.


Dacă vor înceta, cândva, Toate aceste legi, cumva, Atunci, neamul lui Israel Va înceta a fi și el Un neam, popor sau seminție, În fața Mea, pentru vecie!”


În urmă, Domnul a mai spus: „Iată cât e cerul, de sus! Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl măsoare cineva, Iar temeliile – vreodat’ – Pe care este așezat Pământul, fi-vor măsurate De cineva și cercetate, Atuncea doar, neamul acel Cari este al lui Israel, Am să îl leapăd, negreșit, Pentru tot ce a făptuit!”


Cuvântul Domnului s-a dus La Ieremia și i-a spus:


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


Iată că nu sunt părăsiți Nici Iuda și nici Israel, De Dumnezeul lor, de Cel Cari este Domn al oștilor. Iată, țara Haldeilor E plină de nelegiuire Și e-ndreptată a ei fire În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are.


„Vă depărtați, vă depărtați, Voi cei ce sunteți necurați!” – Li se striga – „Nu cumva, voi Să vă atingeți și de noi!” Când printre neamuri pribegeau Și fără țintă alergau, Li se zicea: „Să nu-ndrăznească, Aici, ca să mai locuiască!”


Spune copiilor pe care, Poporul lui Amon îi are: „Ascultați glasul Domnului! Seama luați, la vorba Lui! Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată, fiindcă ai rânjit Zicând „Ha! Ha!”, când pângărit Fusese sfântul Meu Locaș, Atunci când aprigul vrăjmaș Făcea din țară o pustie, Iar Iuda se ducea-n robie,


Și-mi zise: „Fiu al omului, Tirul să râdă-a cutezat, Zicând: „Ha! Ha!” – când s-a uitat Către Ierusalim. „Lovită Este acum și e zdrobită Poarta popoarelor! Apoi, Se vor întoarce înapoi, La mine, toți. Voi fi bogat, Iar el, doar un pustiu, uscat!”


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pentru că cei ce se vădeau Cum că ai voști’ dușmanii erau Au zis: „Ha! Ha! Am dobândit Aste-nălțimi! Le-am moștenit! Aste-nălțimi veșnice, iată, Drept ale noastre se arată!”,


Când printre neamuri au venit, Numele-Mi sfânt L-au pângărit, Încât în orice loc mergeau, Oamenii – despre ei – spuneau: „Ăsta-i poporul Domnului, Care-a plecat din țara lui, Pentru că el a trebuit S-o părăsească, negreșit.”


Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele sunt casa pe care Neamul lui Israel o are. Iată că ei au cuvântat: „Oasele noastre s-au uscat, Nădejdea noastră a pierit. Pierduți suntem noi, negreșit!”


Un singur neam ei au să fie În Israel, pentru vecie, Pe munții Israelului Și pe cuprinsul țării lui. Un singur neam ei au să fie Și-o singură împărăție, În fruntea cărei, așezat, Va fi un singur împărat. Două împărății, de-acum, N-au să mai fie, nicidecum, Pentru că neamurile-acele, Două, n-au să mai fie ele.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa