Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 33:22 - Biblia în versuri 2014

22 Așa după cum aveți știre Că e a cerului oștire Ce nu poate fi numărată Și-asemeni după cum se-arată Nisipurile mărilor Și ale țărmurilor lor – Ce nici nu pot fi măsurate De multe câte-s adunate – Așa îl voi spori mereu, Pe David – cari e rob al Meu – Și pe Leviții care sânt În slujba Mea, pe-acest pământ.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Ca armata cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți urmașii lui David, slujitorul Meu, și ai leviților, care slujesc înaintea Mea»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Voi înmulți descendenții lui David – sclavul Meu – care vor fi ca armata (corpurilor) cerului care nu se poate număra și ca nisipul mării care nu se poate măsura. La fel voi înmulți și pe aceia ai leviților care fac lucrarea Mea.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Așa cum nu se poate număra oștirea cerului și nici măsura nisipul mării, așa voi face să se înmulțească descendența lui Davíd, slujitorul meu, și pe levíții care mă slujesc”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Ca oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți sămânța robului Meu David și pe leviții care-Mi slujesc.’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Precum oștirea cerurilor nu se poate număra, nici nisipul mării măsura, așa voi înmulți sămânța lui David, robul meu, și pe leviții care‐mi slujesc.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 33:22
23 Mawu Ofanana  

Sămânța, am să ți-o sporesc Și-atât de mult ți-o înmulțesc, Încât cei care au să vie, Precum nisipul, au să fie. De numărată va putea A fi vreodată pulberea, Atuncea doar, o să se poată A-ți fi sămânța numărată.


L-a scos afară și i-a spus: „Privește cerul! Colo sus! Numără stelele, de poți, Sau, într-un calcul, să socoți Câte, pe bolta sa, vor sta – Așa va fi sămânța ta!”


Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor.


Căci iată, am găsit cu cale, Să-ți înmulțesc sămânța. Ea Va fi precum e pulberea. Te vei întinde-n asfințit, La fel de mult și-n răsărit; Și-n miazăzi asemenea, Și-n miazănoapte. Vor avea, În tine, binecuvântare, Ale pământului popoare.


Un neam de oameni Domnului Au să-I slujească, ne-ncetat. La cei care-i vor fi urmat, Ei le vor povesti mereu, Despre al nostru Dumnezeu.


Sămânța lui are să fie, În veci, pe jilțul de domnie.


Precum țărâna – negreșit – Sămânța ta s-ar fi vădit, Iar roadele pântecului, Ca boabele nisipului. Numele tău, veșnic, ședea – Atuncea – înaintea Mea.


Apoi – în urmă – dintre ei, Îi voi alege pe acei Pe care o să-i vreau ca Mie, Leviți și preoți, să Îmi fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.


Din mijlocul poporului, Către înaltul cerului, Doar strigăte de veselie, Cu mulțumiri și bucurie, Au să răzbată ne-ncetat. Eu îi voi înmulți de-ndat’, Căci mila Mea o să vegheze Mereu, să nu se-mpuțineze. Nimeni n-o să-i disprețuiască Pentru că cinste-au să primească.


În urmă, Domnul a mai spus: „Iată cât e cerul, de sus! Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl măsoare cineva, Iar temeliile – vreodat’ – Pe care este așezat Pământul, fi-vor măsurate De cineva și cercetate, Atuncea doar, neamul acel Cari este al lui Israel, Am să îl leapăd, negreșit, Pentru tot ce a făptuit!”


Leviții, preoții – la fel – Fără urmași, în fața Mea, Nicicând ei nu vor rămânea, Arderi de tot să Îmi jertfească, Tămâie să Îmi dăruiască Și toate darurile care Date se cer pentru mâncare, Așa precum am poruncit Și este, zilnic, rânduit!”


Cuvântul Domnului s-a dus La Ieremia și i-a spus:


Atuncea, eu am prorocit Așa cum mi s-a poruncit. Îndată, duhul a intrat În ei și-apoi au înviat, Șezând cu toții în picioare: Era o oaste foarte mare.


„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


„Totuși, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are Mulți au să fie-n largul zării, La fel precum nisipul mării Ce nu poate-a fi măsurat Și-asemenea, nici numărat. Dacă li se zicea, mereu Că „Nu sunteți poporul Meu”, Li se va spune, mai târziu „Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”


Atunci, din fluier, am să sun Și-n acest fel am să-i adun, Fiindcă i-am răscumpărat. Vor fi precum au fost odat’, Pentru că – iată – bunăoară, Sporesc precum odinioară.


Când acea zi o să sosească, Domnul are să-i ocrotească Pe-aceia care se vădesc Că la Ierusalim trăiesc. Tare, cel slab o să se ție, Căci precum David o să fie. Casa pe cari David o are, Ca Dumnezeu va fi de tare, Ca Îngerul Domnului lor, Șezând în fața tuturor.


El i-a vorbit îngerului: „Aleargă iute! Te grăbește Și ăstui tânăr îi vorbește: „În vremile ce au să vie, Ierusalimul o să fie Deschis, căci fi-va o cetate În care fi-vor adunate Mulțimi de neamuri și popoare Și vite-n număr foarte mare.”


De-aceea, dintr-un om aflat Aproape mort, s-a zămislit Sămânța care s-a sporit Ca stelele cerurilor Și ca nisipul mărilor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa