Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 33:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Așa vorbește Domnul care Va împlini astă lucrare, Acela care o urzește Și care o înfăptuiește, Al cărui Nume e vestit Căci, „Domnul”, El este numit:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Așa vorbește Domnul, Cel Care a făcut pământul, Domnul, Care l-a creat ca să dureze, al Cărui Nume este Domnul:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Îți vorbește Iahve. El este Cel care a făcut pământul. Iahve l-a modelat și l-a făcut să aibă stabilitate. Cel care a făcut toate acestea, are un nume: Iahve. El îți spune (acum):

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Așa vorbește Domnul care face aceasta, Domnul care plăsmuiește și stabilește, al cărui nume este Domnul:

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Așa vorbește Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzește și le înfăptuiește, El, al cărui Nume este Domnul:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Așa zice Domnul care face aceasta, Domnul care o întocmește ca s‐o întărească, Domnul este numele lui:

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 33:2
21 Mawu Ofanana  

Sionul fi-va, iar, zidit, De către Domnul, negreșit, Căci slava Lui cea minunată Iar o să fie arătată.


Despre Sion, e zis astfel: „Cu toții s-au născut în el”, Iar Cel Prea-Nalt se dovedește Cum că mereu îl întărește.


El e războinic ne-nfricat Și, „Domnul”, e numele Lui.


Eu, lui Avram, M-am arătat Și lui Isac și a urmat Și Iacov. Cunoscut sunt Eu De către ei, ca Dumnezeu Atotputernic. Ei, în lume, M-au cunoscut sub acest Nume. Nu au știut Numele Meu, Adică „Domnul”, căci lor, Eu, Numele-acest, nu L-am făcut, În acea vreme, cunoscut.


„Dar ce răspuns va da celor Care trimiși sunt, de popor?” „Că Domnul a întemeiat Sionul și în el a dat Un loc, unde – adăpostiți – Vor fi toți cei nenorociți Din mijlocul poporului, Popor cari este-al Domnului.”


„Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit, Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar, negreșit, Acum doar am îngăduit, Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface, Așa precum Mie îmi place.


Eu am vorbit! Eu, Domnul sânt. Acesta-i Numele Meu sfânt Și niciodată, slava Mea Nu am să o dau altuia Și nici a Mea cinste nu vreau Ca idolilor să o dau.”


Iacov, acuma, ia aminte, La ale Domnului cuvinte! Și tu Israele, la fel, Să iei aminte la Acel Care pe tine te-a-ntocmit! Ascultă dar, ce-a glăsuit: „Aminte ia, căci Eu îți zic Să nu ai teamă de nimic, Pentru că Eu te izbăvesc! Te chem pe nume, când vorbesc, Fiindcă te vădești al Meu.”


Pe care l-am alcătuit Ca laude să-Mi fi vestit.”


Nici un răgaz să nu Îi dați Până când nu o să lucreze Și nu are ca să așeze, Din nou, Ierusalimul sfânt, Drept laudă pentru pământ!


Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”


„Din pricina aceasta, iată, Am să le-arăt, de astă dată, Ce mare e puterea Mea. O vor simți și vor putea Să știe precum că, mereu, „Domnul” este Numele Meu.”


Până la neamu-al mielea, Oamenii vor putea vedea Nemărginita-Ți îndurare, Dar pedepsești fără-ncetare Păcatele părinților, În mijlocul fiilor lor. Tu ești al nostru Dumnezeu, Puternic, mare tot mereu. Domnul oștiri-i al Tău Nume Și-i cunoscut de-ntreaga lume!


Dar nu la fel se dovedește Acela care se vădește Că este partea cea pe care Iacov, în lume doar, o are. Tot ceea ce există, El A întocmit, iar Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștiri-i al Său Nume.


Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.


Cămară-n cer, El Și-a durat. Peste pământ Și-a-ntemeiat Bolta. Apoi – de bună seamă – Apele mărilor, le cheamă. Vin toate la al Său cuvânt, Iar El le varsă pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul” este al Lui Nume!


Avram este acela cari, Cetatea cu temelii tari, A așteptat-o, ca să vie, A cărei meșter – cum se știe – E Dumnezeu dar, fraților – El meșter e și ziditor.


Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.


Apoi, în Duhul, m-a răpit Și, pe un munte, m-a suit. De-acolo, el mi-a arătat, Cum, din înalturi, s-a lăsat Cetatea sfântă, minunată, Care-i Ierusalim chemată. Ea, de la Dumnezeu, venea,


Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa