Ieremia 33:18 - Biblia în versuri 201418 Leviții, preoții – la fel – Fără urmași, în fața Mea, Nicicând ei nu vor rămânea, Arderi de tot să Îmi jertfească, Tămâie să Îmi dăruiască Și toate darurile care Date se cer pentru mâncare, Așa precum am poruncit Și este, zilnic, rânduit!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească18 Nici preoții leviți nu vor fi lipsiți înaintea Mea de un urmaș care să aducă arderi-de-tot, să ardă tămâie și daruri de mâncare și să aducă jertfe în fiecare zi»“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201818 Nici preoții leviți nu vor fi lipsiți înaintea Mea de urmași care să aducă arderi integrale, care să ardă tămâie și care să ofere daruri de mâncare aducând sacrificii în fiecare zi.»” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202018 Nici pentru preoții levíți nu va lipsi om care să fie înaintea mea să aducă ardere de tot și să ardă tămâie, [să aducă] ofrande și jertfă în toate zilele”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu18 Nici preoții și leviții nu vor fi lipsiți niciodată înaintea Mea de urmași care să aducă arderi-de-tot, să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare și să aducă jertfe în toate zilele.’” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193118 nici dintre preoți, leviți, nu va lipsi un bărbat înaintea mea ca să aducă arderi de tot și să facă să fumege daruri de mâncare și să facă jertfe în toate zilele. Onani mutuwo |
Am să-i aduc, în urmă, Eu, La muntele cel sfânt al Meu, Și-o nesfârșită veselie, Asupra lor are să vie, Atuncea când au să se adun În Casa Mea de rugăciune. Jertfe și arderi au să-Mi dea, Pe-altarul Meu, în Casa Mea. Aceste jertfe, pregătite De către ei, vor fi primite. Atunci, Casei i se va spune Drept Casă pentru rugăciune A tuturor neamurilor Și-a tuturor popoarelor.”
Așa după cum aveți știre Că e a cerului oștire Ce nu poate fi numărată Și-asemeni după cum se-arată Nisipurile mărilor Și ale țărmurilor lor – Ce nici nu pot fi măsurate De multe câte-s adunate – Așa îl voi spori mereu, Pe David – cari e rob al Meu – Și pe Leviții care sânt În slujba Mea, pe-acest pământ.”
„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
Leviților cari se vădesc, În casă, precum că slujesc, Va trebui, de-asemenea, Un alt pământ să li se dea. De douăzeci și cinci de mii De coți de lung, și zece mii De coți să fie el, în lat, Pe care-și vor fi ridicat Cetăți, unde să locuiască Și împreună să trăiască. Odăi, cetățile acele Vor trebui să aibă-n ele. Odăile ce sunt durate, La douăzeci vor fi, de toate.
Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;