13 Cu turmele, ei au să vie Și în cetăți de la câmpie, În miazăzi, în Beniamin, Precum și-n cele care țin De a Ierusalimului Cetate, stând în jurul lui. Țara lui Iuad va avea, Din nou, turme de oi, în ea, Căci pe sub mâna celui care Face a turmei numărare, Va trece șirul oilor Mânate de păstorii lor. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
13 În cetățile de la munte și în cetățile din zona deluroasă, în cetățile din Neghev și în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului și în cetățile din Iuda, turmele vor trece iarăși prin mâinile celor ce le numără“, zice Domnul.
13 În orașele de la munte și în cele din zona deluroasă, în orașele din Neghev și în teritoriul urmașilor lui Beniamin, în jurul Ierusalimului și în orașele teritoriului numit Iuda, turmele vor fi luate din nou în evidența celor care le numără. Acesta este mesajul lui Iahve.»”
13 Iar în cetățile din munte, în cetățile din Șefeláh, în cetățile din Négheb, în ținutul lui Beniamín, în împrejurimi și în cetățile lui Iúda, vor trece din nou turmele pe sub mâna celui care le numără”, spune Domnul.
13 în cetățile din câmpie, în cetățile de la miazăzi, în țara lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, și în cetățile lui Iuda, vor mai trece iarăși oile pe sub mâna celui ce le numără’, zice Domnul.
13 În cetățile ținutului muntos și în cetățile șesului și în cetățile de la miazăzi și în țara lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului și în cetățile lui Iuda vor trece iarăși turmele pe sub mâinile celui ce le numără, zice Domnul.
Veni-vor din vecinătate Și din cetățile aflate În Iuda. Apoi, alții vin Din țară de la Beniamin, De pe-ale munților cărări, Din văi, dar și din depărtări Ce sunt în miazăzi aflate. Veni-vor în astă cetate, Jertfe să dea – cari se socot A fi drept ardere de tot – S-aducă daruri de mâncare, Să dea tămâie fiecare, S-aducă daruri cu menire De jertfă pentru mulțumire, Mereu, la Casa Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.
Ei vor veni, cu bucurie Și chiote de veselie, Pe muntele Sionului. Vor alerga pe culmea lui, La bunătățile pe care Domnul le dă, la fiecare: La grâu, la untdelemn, la oi, La mustul dulce și la boi. Ale lor suflete se-arată Ca și grădina cea udată. Nimic nu o să le lipsească Și astfel n-au să mai tânjească.
Căci Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A spus că „vine vremea, iară, În care, în această țară, Ogoare fi-vor cumpărate, Case și vii, pe deal, aflate.”
Totuși, vă spun dar, tuturor, Că pe argint, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară; Zapisuri, iar, au să se scrie Și întărite au să fie Cu martori cari vor fi aflați Atât în Iuda așezați, Cât și-n Ierusalim, la voi, Sau împrejurul său apoi. Puși martori au să fie iară, Și în a lui Beniamin țară. De-asemeni, martori au să fie Și în cetăți de la câmpie, În cele-n miazăzi aflate, Ori sus, pe munte așezate. Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”
Orișice fel de zeciuială Din vite și – fără-ndoială, Din turmele voastre de oi, Din tot ce trece mai apoi, Pe sub toiag – vreau să se știe Cum că luată o să fie, Spre închinare Domnului, Și dată o să-I fie Lui.
Iată, în vremile de-apoi, Cei cari sunt prinși de război – Din rândul fiilor pe care Neamul lui Israel îi are – În mâna lor vor fi avut Al Canaaniților ținut, Pân’ la Sarepta. Mai apoi, Cei care sunt prinși de război – De la Ierusalim luați Și-acum la Sefarad aflați – Vor stăpâni cetăți pe care Partea de miazăzi le are.
„Să-mi spuneți, care dintre voi, De are o sută de oi Și dacă, întâmpla-se-va, Ca una să-și piardă, cumva, Nu pleacă și nu răscolește Pășunea, până o găsește? Așa va face, vă spun vouă: Lasă pe cele nouă’șinouă, Și cată oaia rătăcită.