Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 33:12 - Biblia în versuri 2014

12 Domnul oștirilor a zis: „Așa după cum am promis, În acest loc ce e pustiu, În vremile de mai târziu, Păstorii au să locuiască Și turmele-au să-și odihnească, Lângă cetățile zidite Pe munți, cari azi sunt părăsite.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Așa vorbește Domnul Oștirilor: „În locul acesta pustiu, fără oameni și fără animale, și în toate cetățile lui, vor exista iarăși pășuni pentru păstori, unde să-și odihnească turmele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 „Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbește astfel: «În acest teritoriu nelocuit, fără oameni și fără animale și în toate orașele lui, vor exista din nou pășuni pentru păstori, unde vor putea să își odihnească turmele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Așa vorbește Domnul Sabaót: „Va fi din nou, în locul acesta – care este pustiu, fără niciun om și niciun animal – și în toate cetățile sale, un lăcaș pentru păstori, care vor face turma să se odihnească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘În locul acesta pustiu, fără oameni și fără dobitoace, și în toate cetățile lui, vor mai fi iarăși locuințe de păstori, care-și vor odihni turmele. În cetățile de la munte,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Așa zice Domnul oștirilor: În locul acesta, care este pustiu, fără om și fără vită, și în toate cetățile lui, iarăși va fi o locuință de păstori, care vor face să poposească turmele.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 33:12
17 Mawu Ofanana  

Pe tine, pe cari te iubesc Atât de mult, te întreb eu: „Unde-ți paști oile mereu, Și unde oare te oprești Când e-n amiaz’, să te-odihnești?”


Saronul o să fie dat, Loc pentru oi, de pășunat. Voi face ca valea Acor Culcuș să fie-al boilor. Le dau pentru poporul Meu Care Mă caută, mereu.


Veni-vor din vecinătate Și din cetățile aflate În Iuda. Apoi, alții vin Din țară de la Beniamin, De pe-ale munților cărări, Din văi, dar și din depărtări Ce sunt în miazăzi aflate. Veni-vor în astă cetate, Jertfe să dea – cari se socot A fi drept ardere de tot – S-aducă daruri de mâncare, Să dea tămâie fiecare, S-aducă daruri cu menire De jertfă pentru mulțumire, Mereu, la Casa Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.


Ei vor veni, cu bucurie Și chiote de veselie, Pe muntele Sionului. Vor alerga pe culmea lui, La bunătățile pe care Domnul le dă, la fiecare: La grâu, la untdelemn, la oi, La mustul dulce și la boi. Ale lor suflete se-arată Ca și grădina cea udată. Nimic nu o să le lipsească Și astfel n-au să mai tânjească.


Toți cei care din Iuda sânt, Vor sta-n cetăți – de bună seamă – În pace, fără să se teamă. Plugarul și cel ce-i păstor Vor locui în țara lor.


Căci Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A spus că „vine vremea, iară, În care, în această țară, Ogoare fi-vor cumpărate, Case și vii, pe deal, aflate.”


Lui Ioiachim, așa să-i spui: „Iată cuvântul Domnului: „Tu ai ars cartea și ai zis: „De ce, în cartea ta, ai scris: „Acela care e pe tron Drept împărat în Babilon, Țara are s-o pustiască. Oamenii n-au s-o locuiască. Nici dobitoace nu mai sânt Aflate pe al ei pământ”?”


„Poporul Meu ajuns-a-n urmă, Să fie precum e o turmă De oi pierdute, rătăcit De cei care l-au păstorit. Aceia cari îl păstoreau, Pe munți și dealuri îl purtau Și mult ei l-au îndepărtat, Încât staulul l-au uitat.


Și-apoi să zici în acest fel: „Mărite Doamne, Tu ești Cel Care a spus că, negreșit, Acest loc fi-va nimicit Și că aicea, nimenea Nu va veni ca să mai stea. Nu vor mai sta în acest loc – Nicicând – nici om, nici dobitoc, Căci un pustiu are să fie, De-acum și până-n veșnicie.”


Atunci, cei cari au s-o privească, În acest fel au să vorbească: „Țara ce fost-a pustiită Poate a fi asemuită Doar cu grădina minunată Care, Eden, este chemată. Cetățile ei, dărâmate Și pustiite și surpate, Ajuns-au iarăși întărite Și iată-le azi, locuite!”


„Dar pentru voi venit-a, oare, Vremea să stați în case care Sun, cu tavan, căptușite Și sunt anume pregătite, Când Casa Domnului, azi – iată – Zace-n ruină, dărâmată?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa