8 Ce e chemat Hanameel, Grabnic la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Te rog să cumperi acel lot Ce e aflat în Anatot, În Beniamin. Ogoru-i mare, Iar dreptul de răscumpărare Este al tău, cum știi prea bine. Te rog să-l cumperi, de la mine.” Astfel, încredințat eu sânt, Că e al Domnului cuvânt.
8 Hanamel, fiul unchiului meu, a venit la mine în curtea închisorii, potrivit cuvântului Domnului, și mi-a zis: „Cumpără, te rog, terenul meu care este în Anatot, în teritoriul lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără-l tu!“. Am știut că acesta era Cuvântul Domnului,
8 Hanamel, fiul unchiului meu, a venit la mine, exact cum îmi spusese Iahve, în curtea închisorii; și mi-a zis: „Te rog să cumperi terenul meu din Anatot care este situat în teritoriul locuit de urmașii lui Beniamin; pentru că tu ai dreptul de moștenire și de răscumpărare. Deci cumpără-l!” Am știut că acesta era Cuvântul lui Iahve (care mi se confirmase);
8 Și Hanameél, fiul unchiului meu, a venit la mine, după cuvântul Domnului, în curtea temniței și mi-a zis: «Cumpără ogorul meu care este la Anatót, în ținutul lui Beniamín, căci tu ai dreptul de moștenire și de răscumpărare: cumpără-l!»”. Atunci am știut că era cuvântul Domnului.
8 Și Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvântul Domnului, în curtea temniței și mi-a zis: ‘Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în țara lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără-l!’ Am cunoscut că era Cuvântul Domnului.
8 Și Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine în curtea închisorii, după cuvântul Domnului și mi‐a zis: Cumpără, rogu‐te, ogorul meu care este în Anatot, care este în țara lui Beniamin, căci tu ai dreptul de moștenire și a ta este răscumpărarea; cumpără‐l pentru tine. Atunci am cunoscut că acesta era cuvântul Domnului.
Abiatar a fost chemat, Apoi, în față la-mpărat, Iar Solomon, astfel, i-a zis: „Ești vrednic de a fi ucis, Iar eu cu moartea-ți sunt dator! Dar totuși, azi, nu te omor, Căci tu, chivotul, l-ai purtat, Când tatăl meu era-mpărat Și împreună-ați împărțit Toate câte le-a suferit. De-aceea, am găsit cu cale, Să te trimit la ale tale Pământuri, de la Anatot. Aceasta este tot ce pot Să fac, acuma, pentru tine! Te depărtează dar, de mine!”
Apoi, din Beniamin, primiră Gheba; de-asemeni, dobândiră Și locuri pentru pășunat. Almetu-n urmă li s-a dat Și Anatotul, cu al lor Câmp, drept pășune-a turmelor. Cetățile ce le-au fost date, În număr, treisprezece-s toate.
Oastea lui Nebucadențar Împresurase, așadar, Ierusalimul. Ieremia Fusese-nchis, de Zedechia. În curtea temniței ședea, Care – pe-atuncea – se ținea De casele celui aflat, În Iuda pus, ca împărat.
Și totuși, Tu m-ai îndemnat Și-n acest fel ai cuvântat: „Ia-ți un ogor, să-l stăpânești Și în argint să îl plătești. Apoi, la cumpărarea lui, Ai grijă, martori, să îți pui!”, Cu toate că cetatea – iată – Haldeilor le va fi dată!”
„Iată că am să-ți dau o veste: Șalum – cel care unchi, îți este – Are un fiu. Fiul acel Este chemat Hanameel. Băiatul va veni la tine Și o să spună: „De la mine, Te rog să cumperi acel lot Ce e aflat la Anatot. Ogorul este bun și mare, Iar dreptul de răscumpărare Este al tău.” La scurt timp, cel
Cuvântul Domnului, plecat Din ceruri, s-a înfățișat A doua oară cu solia Adusă pentru Ieremia, Pe când era, încă, închis, În curtea temniței, și-a zis:
Atunci, în grabă, am făcut, Așa precum mi s-a cerut: Sub ochii lor, în ziua mare, Mi-am luat lucrurile care Erau pentru călătorie. Când negură-ncepea să fie, Pe umăr mi le-am așezat.
S-a rupt toiagul, iar apoi, Nenorocitele de oi Care la Mine au luat Seama, văzut-au – de îndat’ – Că toate-aceste lucruri sânt După al Domnului Cuvânt.
Tatăl, atunci, a cunoscut, Că vindecarea s-a făcut Tocmai la timpul când Iisus, „Trăiește fiul tău”, i-a spus. Astfel – și el și casa lui – Crezură vorba Domnului.