Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 32:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ai zis că-n Babilon, apoi, Eu am să fiu prins de război Și că acolo mă vor ține Până-Și va aminti, de mine, Domnul, cari zis-a: „Nu cătați, Contra Haldeilor să stați! Dacă cu ei vă războiți, Izbândă n-o să dobândiți!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Acesta îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aduce aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă veți lupta împotriva caldeenilor, nu veți reuși’»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Regele Babilonului îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aminti Eu de el. Acesta este mesajul lui Iahve. Chiar dacă vă veți lupta împotriva caldeenilor, nu veți reuși (să scăpați de el)!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Sedecía va fi dus în Babilón și acolo va fi până când îl voi vizita – oracolul Domnului –, iar dacă veți lupta împotriva caldéilor, nu veți avea succes› »”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când Îmi voi aduce Eu aminte de el», zice Domnul. «Chiar dacă vă bateți împotriva haldeenilor, nu veți avea izbândă»’?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 și el va duce pe Zedechia la Babilon și va fi acolo până când îl voi cerceta, zice Domnul: și chiar dacă vă veți lupta cu haldeii, nu veți birui.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 32:5
20 Mawu Ofanana  

În fruntea noastră-i Dumnezeu Și ai Săi preoți, tot mereu. Trâmbiți avem, de partea noastră, Ca să sunăm ‘naintea voastră. Deci dacă lucrul stă astfel, Atunci, fii ai lui Israel, Să nu purtați nici un război, În contra noastră! Să știți voi Că dacă lupta o porniți, Nu aveți sorți să izbândiți!”


Când Zaharia – acel care, Pe Iehoiada, tată-l are – A fost, cu Duhul, îmbrăcat, Către popor a cuvântat: „Așa vorbește Dumnezeu: „Oare de ce călcați, mereu, Ceea ce Eu am poruncit? În felu-acesta, negreșit, Nu veți mai propăși apoi, Căci Mă voi lepăda de voi.”


Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.


Cu mâinile pe cap, apoi – De-acolo – o să ieșiți voi, Căci Domnu-i leapădă pe cei În cari vă-ncredeți, iar cu ei Nu veți putea să izbutiți, În ceea ce voi vă doriți.”


„Uneltele vor fi luate Și-n Babilon vor fi mutate. Acolo, ele-au să rămână O vreme-ndelungată, până Am să le caut Eu și-apoi, Le voi aduce înapoi, Aici, unde sunt azi aflate, De unde ele-au fost luate. Așa va fi căci – negreșit – Domnul e cel care-a vorbit!”


Jur împrejur, lângă cetate, Șanțuri adânci au fost săpate Ce seamănă amenințare. Cădea-va-ntreaga ei suflare, În mâinile oștirilor Cari sunt ale Haldeilor. Cetatea fi-va doborâtă, Pentru că ea va fi lovită Cu sabia și-asemenea Cu ciuma și cu foametea. Tot ceea ce Tu ai rostit Are să fie împlinit!


Atuncea, către Zedechia, Zise-n acest fel Ieremia: „Cuvântul Domnului, venit Din ceruri, astfel mi-a vorbit:


Gata pentru a înfrunta Oștirile Haldeilor Și când numărul morților, Șanțul acela-l va umplea Atunci când, în mânia Mea, Îi voi lovi-n fața cetății, Din pricină a răutății Ce o arată, tot mereu, Făcând, Fața să-Mi ascund Eu, Căci voi întoarce al Meu spate, Să nu privesc către cetate:


Chiar de ar bate-al vost popor Oștirile Haldeilor, Și chiar dacă puțini răniți Vor rămânea, și-atunci, să știți Că au să se ridice iară, Din cortul lor și peste țară Vor năvăli, până vor bate Și arde-vor astă cetate.”


Când Zedechia i-a văzut, Nimic, să facă, n-a putut. Cu ai săi oameni de război, A părăsit cetatea-apoi. Când înserarea a venit, Înspăimântați ei au fugit, Mergând de-a lungul drumului Grădinii împăratului, Ieșind pe poarta ce-i aflată Acolo, poartă așezată La cele două ziduri mari. Au luat drumu-acela cari Se îndrepta către câmpie, Sperând ca izbăviți să fie.


Însă Haldeii i-au zărit Și pe-a lor urmă au pornit. În câmpul Ierihonului, Pe Zedechia cu ai lui, I-au prins și i-au înfățișat La cel ce fost-a împărat În Babilon. La Ribla dar, Se-aflase Nebucadențar, În al Hamatului ținut. De-ndată ce el i-a văzut Pe prinși-aceia de război, O hotărâre-a dat apoi, În contra lor și imediat,


În Babilon era mai mare, Se dovedise nemilos, Căci după ce ochii i-a scos L-a pus în lanțuri de aramă, Și l-a trimis – de bună seamă – În Babilon, pe Zedechia Cari astfel și-a-nceput robia.


Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.


Cel care este domnitor Și este în mijlocul lor, Pe umăr își va încărca Lucruri cu care va pleca, Atunci când negura se lasă. Va sparge zidul de la casă, Pentru ca să le scoată-afară, Când va pleca din astă țară. Fața are să-și învelească, Pământul să nu-l mai zărească.


Mreaja, Mi-o voi întinde Eu Și-am să îl prind în lațul Meu. De mână am să îl apuc Și-n Babilon am să îl duc. În urmă, la Haldei, în țară, Ajunge-va el ca să piară.


El, însă, nu l-a ascultat, Ci-n contra lui s-a răsculat, Și în Egipt a repezit – Degrabă – soli, căci s-a gândit Să ceară cai să i se dea Și oameni mulți de-asemenea. Dar dacă a făcut astfel, Izbândă, o să aibă el? Va reuși, în ăst fel, oare, Să dobândească el, scăpare? Cum să mai scape, dacă el Călcat-a legământu-acel?”


Moise a zis: „De ce-ncercați, Din nou, acum, să încălcați Porunca Domnului? Să știți, Că nu puteți să izbutiți!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa