Ieremia 32:5 - Biblia în versuri 20145 Ai zis că-n Babilon, apoi, Eu am să fiu prins de război Și că acolo mă vor ține Până-Și va aminti, de mine, Domnul, cari zis-a: „Nu cătați, Contra Haldeilor să stați! Dacă cu ei vă războiți, Izbândă n-o să dobândiți!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească5 Acesta îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aduce aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă veți lupta împotriva caldeenilor, nu veți reuși’»“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20185 Regele Babilonului îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aminti Eu de el. Acesta este mesajul lui Iahve. Chiar dacă vă veți lupta împotriva caldeenilor, nu veți reuși (să scăpați de el)!»” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Sedecía va fi dus în Babilón și acolo va fi până când îl voi vizita – oracolul Domnului –, iar dacă veți lupta împotriva caldéilor, nu veți avea succes› »”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când Îmi voi aduce Eu aminte de el», zice Domnul. «Chiar dacă vă bateți împotriva haldeenilor, nu veți avea izbândă»’?” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19315 și el va duce pe Zedechia la Babilon și va fi acolo până când îl voi cerceta, zice Domnul: și chiar dacă vă veți lupta cu haldeii, nu veți birui. Onani mutuwo |
Când Zedechia i-a văzut, Nimic, să facă, n-a putut. Cu ai săi oameni de război, A părăsit cetatea-apoi. Când înserarea a venit, Înspăimântați ei au fugit, Mergând de-a lungul drumului Grădinii împăratului, Ieșind pe poarta ce-i aflată Acolo, poartă așezată La cele două ziduri mari. Au luat drumu-acela cari Se îndrepta către câmpie, Sperând ca izbăviți să fie.
Însă Haldeii i-au zărit Și pe-a lor urmă au pornit. În câmpul Ierihonului, Pe Zedechia cu ai lui, I-au prins și i-au înfățișat La cel ce fost-a împărat În Babilon. La Ribla dar, Se-aflase Nebucadențar, În al Hamatului ținut. De-ndată ce el i-a văzut Pe prinși-aceia de război, O hotărâre-a dat apoi, În contra lor și imediat,
Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.
El, însă, nu l-a ascultat, Ci-n contra lui s-a răsculat, Și în Egipt a repezit – Degrabă – soli, căci s-a gândit Să ceară cai să i se dea Și oameni mulți de-asemenea. Dar dacă a făcut astfel, Izbândă, o să aibă el? Va reuși, în ăst fel, oare, Să dobândească el, scăpare? Cum să mai scape, dacă el Călcat-a legământu-acel?”