Ieremia 32:41 - Biblia în versuri 2014

⁴¹ Atunci, am să Mă bucur Eu, Să le fac bine tot mereu, Și-am să-i sădesc cu-adevărat, În țara cere li s-a dat Și-apoi, din tot sufletul Meu, Am să îi ocrotesc mereu.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴¹ Mă voi bucura să le fac bine și îi voi planta cu adevărat în țara aceasta din toată inima și din tot sufletul Meu».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴¹ Mă voi bucura să le fac bine; și îi voi planta în mod real în această țară din toată inima Mea și cu tot sufletul Meu.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴¹ Mă voi bucura de ei făcându-le bine și-i voi sădi în țara aceasta cu adevărat din toată inima mea și din tot sufletul meu”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴¹ Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în țara aceasta, din toată inima și din tot sufletul Meu.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴¹ Da, mă voi bucura de ei ca să le fac bine și‐i voi sădi în țara aceasta într‐adevăr cu toată inima mea și cu tot sufletul meu.

Ieremia 32:41 Mawu Ofanana

Psalmi 80:8

Doamne, o vie ai luat Tu, din Egipt. Ai alungat Neamuri, iar via dobândită, Pe-al lor pământ a fost sădită.

Isaia 60:21

În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.

Isaia 62:4

Atunci nu vei mai fi numită, Ca mai ‘nainte, „Părăsită”, Și nici pământul n-o să-ți fie Privit precum e o pustie. Te vor numi „Plăcerea Mea Se află, tot mereu, în ea”. „Beula”, tu vei fi chemată Ceea ce-nseamnă „Măritată”.

Isaia 62:5

Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”

Isaia 65:19

Eu Însumi, voi veni la voi Și la Ierusalim apoi, Am să Mă veselesc, mereu, Alături de poporul Meu. N-au să se-audă plânsete, Acolo, și nici țipete.

Ieremia 18:9

De-asemenea, aflați dar voi Cum că la fel pot zice-apoi, De-un neam sau de o-mpărăție, Că am să-i fac, mari, ca să fie, Pentru că vreau să îi zidesc Sau poate vreau să îi sădesc.

Ieremia 24:6

Oameni-aceștia vor avea, Din nou, bunăvoința Mea, Căci Eu îi voi aduce iară Să locuiască-n a lor țară. Am să-i așez, am să-i sădesc Și n-am să îi mai nimicesc. N-am să-i mai smulg din țara lor, Pe oamenii ăstui popor.

Ieremia 31:28

Așa după cum am vegheat, Asupra lor – când i-am tăiat Sau când i-am smuls ori i-am lovit, I-am dărâmat și nimicit – La fel și-acum, când îi sădesc, Am să-i veghez și-am să-i zidesc. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit!”

Езекиел 36:36

Popoarele neamurilor Care în jurul vost’ fi-vor, Vor ști că Domnu-a ridicat Ceea ce s-a vădit surpat Și că Eu sunt Cel ce-a sădit Ceea ce fost-a pustiit. Iată, Eu – Domnul – sunt Acel Care-am vorbit și fac astfel.”

Osea 14:5

Ca roua, pentru Israel, Voi fi și, precum crinul, el O să-nflorească, an de an, Dând rădăcină, în Liban.

Amos 9:15

În țara lor am să-i sădesc Și n-am să mai îngăduiesc Să fie smulși din țara dată În stăpânirea lor, odată. Așa a zis Cel cari, mereu, Îți este Domn și Dumnezeu!”

Miheia 7:18

Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!

Țefania 3:17

Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.

Deuteronom 28:63

Așa cum Domnul Dumnezeu Se bucurase, tot mereu, Să te-nmulțească, acum El O să se bucure la fel, Când te va pierde-n mod voit, Până când fi-vei nimicit.

Deuteronom 30:9

Cu bunătăți, al vost’ popor, De Dumnezeu, va fi umplut. În urmă, El va fi făcut Să propășească, ne-ncetat, Tot ceea ce veți fi lucrat, Rodul din pântece ieșit, Rodul din turme provenit Și roadele pământului. Apoi, în bunătatea Lui, Al vostru Domn și Dumnezeu O să se bucure, mereu, De fericirea căpătată, Precum se bucurau odată – De fericirea ce-o aveau – Ai tăi părinți, pe când trăiau.